Energia
electroidului
Existenta este energie cu proprietãti vectoriale.
Energia electroidului sunt acceleratiile vectoriale centripete si unghiulare.
Electroidul este un circuit electric închis, compus din curenti vectoriali
paraleli (fãrã atomi).
In experimentele lui Andre Ampere, curenãii paraleli se atrag, dacã
au acelasi sens.
Dar, vectorii au proprietãti de respingere când sunt paraleli
si au acelasi sens!
Se pune întrebarea, de ce se atrag curentii paraleli din circuitul electric
închisã?
Raspunsul este simplu, curentii nu se atrag!
Curentii se resping, dar sunt împinsi unul spre celãlalt de forta
curentilor magnetici
- proprietatea de ortogonalitate a vectorilor.
Când circuitul se închide, cuemtii vectoriali electrici sunt comprimati
de perechea lor,
curentii vectoriali ortogonali (magnetici).
Deci, în electroid sunt doua forte egale si opuse:
Forta de respingere dintre curentii vectoriali electrici
si forta de comprimare a curentilor vectoriali ortogomali (magnetici),
care produce presiune, acceleratie centripetã (gravitatie).
Detalii
Curentul vectorial magnetic se închide în jurul curentilor vectoriali
electrici,
prin fortele de atragere dintre polaritãtile vectorilor cu semn opus
(vectori inseriati).
Polaritãtile vectorilor din curentul magnetic circular, se atrag pe
drumul cel mai scurt
(din interiorul cercului) si diametrul curentului se comprimã spre
axul central.
Vectorii magnetici si electrici fiind ortogonali, nu pot trece unul prin celãlalt,
ocolesc curentii electroidului comprimândui.
Acest fenomen este forta electromagneticã, dar si inductia magnetoelectricã
a lui Faraday.
De remarcat, curentii electroidului si ei circulari, produc exact acelasi
fenomen de atractie
pe drumul cel mai scurt si comprimã curentii în axa magneticã.
Astfel, curentii vectoriali magnetici comprimati numai în axa magneticã,
formeazã polaritãtile magnetice nord si sud.
Polaritãtile eliberate de presiunea electroidului se resping si se
închid circular
pânã spre infinit, de unde "atrage" substantã
spre electroid (gravitatia).
Explozia
Stelele universului cresc în dimensiune si masã.
Masa si electromagnetismul stelei se dezvoltã într-un echilibru
deplin.
Când ajunge la dimensiuni gigantice, steaua explodeazã, desi
electroidul are o stabilitatea fantasticã!
Echilibrul dezvoltãrii stelei, se pare cã are o limitã,
când masa stelei frâneazã acceleratia unghiularã
a electroidului.
Frânarea acceleratiei unghiulare produce scãderea acceleratiei
centripete, a presiunii,
ca urmare electroidul "se topeste" si steaua se dilatã.
Topirea electroidului este reacãia inversã a zonei de tranzitie,
unde energia electroidului redevine atomi de hidrogen - plasmã.
Plazma multiplicatã exponential cu viteza luminii este presiune - explozie.
Practic, explozia separã cu mare vitezã masa stelei de electroid.
Masa stelei se împrastie, iar electroidul se regenereazã.
Pentru electroid, masa steleil împrastiate devine sursã de alimentare
cu substantã.
