Suferinta pãmântului.
Universul este format din structuri microscopice solide, numite hidrogen.
Gazul de hidrogen formeazã macroscopic, structuri functionale
"electromagnetic" , sfere luminoase, stele. Electromagnatic inseamnã douã
circuite vectoriale inchise ortogonal, electric si magnetic si energia fortelor lor
centripete fiind esenta structurii. Stelele se reproduc electromagnetic,
formând de asemenea electromagnetic, structuri mai ample, numite sisteme
galactice, stelare si planetare.In sisteme, corpurile sunt în continuã miscare
de respingere, de expansiune. Evolutia planetelor, initial structuri de gaz,
devin corpuri solide, acoperite de mãri si oceane, de apã si de întinderi de
uscat, continuu dependentã de relatia cu steua mamã. O astfel de planetã este
si planeta pãmânt, din sistemul solar. Pãmântul nu este planeta "noastrã",
fauna si vegetatia sunt extensii ale planetei, complexe de circuite vectoriale
inchise ortogonal, organizme vii. In evolutia sa, relatia cu soarele a îmbrãcat
uscatul cu vegetatie, cu pãduri. Activitatea pãdurilor a schimbat structura

mediului atmosferic, devenind prielnicã parazitilor, fiinte microscopice,
animale. Animalele sunt complexe de circuite vectoriale inchise ortogonal,
numite organe de simt si de locomotie, sub controlul unui "sistem nervos
central". Evident, SNC este o structura vectoriala complexã, cu memorie si
circuite vectoriale de legãturi in tot organizmul. Demonstratã de Luigi Galvani,
pentru materialism, structura rãmâne un mister. Prin urmare, SNC sunt
interactiuni vectoriale, precum un telefon sau calculator. SNP sunt interactiuni
vectoriale la distantã, microfulgere izolate magnetic. Organizmele vegetale si
animale sunt pãrti componente ale planetei, biosfera, dovadã evidentã a evolutiei.
Animalele hrãninduse cu vegetale s-au diversificat în specii, unele devenind
omnivore si apoi mamifere. Dupã milioane de ani, din mamifere a evoluat
specia umanã care comunica prin sunete articulate, dazvoltând limbile vorbite.
Viata societãtii primitive era sub primejdia prãdãtorilor, oameni sau sãlbãticiuni
si a groaznicelor fenomene atmosferice: furtuni, fulgere, tunete si cutremure.
Oamenii crezând cã fenomenele naturii sunt pedepse din cer, pentru greselile
lor, au creat mitul divinitãtii de acum. Totusi, oamenii dorind sã cunoascã
natura, au imaginat conceptiile filosofice, preferând conceptia materialistã:
materia este forma fundamentalã a existentei naturii. Atunci si acum, limita
materialistã a cunoasterii. Prima barierã în calea cunoasterii naturii este
definitia materialistã a energiei. Conceptia materialistã, perceptiile organelor de
simt sunt inferioare ratiunii, ratiunea produce si comparã idei. Materialismul
tolereazã creationosmul din interes social, atunci când nu poate explica un
fenomen, îl atribuie vointei divine. In conceptia materialista, fenomenele
naturii, electricitate, magnetism, atom sunt interpretate denaturat, din cauza
definitiei energiei. Ca efect a definitiei energiei este catastrofala interpretare a
electricitãtii. Energia electricã, trebuia sã existe particulele de materie in miscare.
Au fost inventati electronii, dedusi din fabricarea lumânãrilor.
Electronii, orbitând atomul planetar, au cãzut pe nucleu, panã de energie.
Electronii si implicit notiunea de "curent electric", a blocat dogmatic ratiunea
cercetãtorilor, cunoasterea functionãrii pãmântului. Astfel, cultura umanã
considera cã pãmântul este vesnic inert, materie adunatã sferic de gravitatie, o
altã barierã catastrofalã, care a blocat cunoasterea planetei. Oamenilor le
rãmânea dezvoltarea conditiilor de viatã, huzurul, împlinirea instinctelor, etc.
Revolutia industrialã a declansat defrisarea pãdurilor, pentru dezvoltarea
asezãrilor umane. Pentru 80 de miliarde de oameni, uscatul planetei a ajuns la
saturatie. Odatã cu disparitia pãdurilor, a dispãrut si circuitul atmosferic
carbon-oxigem, generat de fotosintezã si fertilitatea solului, cu tendintã de
desertificare. Omul a luat planetei suprfata pãdurilor si inconstient, clima,
biosfera. Dacã adãugãm megalomania infrastructurii cultelor si a miilor de
dicipline sportive, observãm unde duce ignorarea cunoasterii functionãrii
planetei. Amplorea agresiunii umane asupra biosferei planetare, are drept
consecintã, epuizarea biosferei, începând cu fenomene climatice extreme si
rãzboaie. Biosfera fiind o secventã din evolutia planetei, cu adaptarea
selectivã a speciilor la climã, a fost scurtatã de revolutia industrialã.
Clima, fenomenele extreme, aratã debutul volatilizãrii hidrosferei pãmântului,
de rezonanta cu lumina soarelui. Planeta nu suferã, biosfera fiind doar o
secventã din evolutie, scurtatã cu miloane de ani, de oameni.