Energia fortelor naturii.

Energia fortelor naturii.
Proprietatea polaritãtilor vectoriale pozitive si negative de a se atrage si
respinge sunt singurele forte ale existentei. Existenta proprietãtilor vectoriale
constituie spatiul, spatiul vectorial. Simpla fortã de atragere dintre douã
polaritãti, pozitive si negative, reprezintã ceace numim noi energie, energia
naturii. Energia nu se miscã este ea însãsi miscarea, efectul fortelor vectoriale.
Proprietãtile vectoriale sunt detectabile prin organele de simt, organe produse
exact de aceste proprietãti, sub formã de senzori. Polaritãtile pozitive si negative
produc senzatiile de acid sau bazã. Oscilatiile circuitelor închise ortogonal
sunt convertite biologic, numai pentru fiinte, în senzatii de lumina, de întuneric,
de cald sau rece. Toate aceste senzatii sunt interactiuni vectoriale, energie.
Prin urmare, energia este efectul unor interactiuni, ale polaritãtilor vectoriale.
Interactiunile fortelor vectoriale, energia, formeazã în spatiul vectorial, circuite
vectoriale închise ortogonal. În circuitele vectoriale închise, forta de atractie
creste invers proportional cu raza circuitului. In conversia bruscã a lungimii
circuitului în densitate, fortele de atractie au devenit forte centripete, presiune.
Fortele centripete produc fiintelor senzatia de greutate, de presiune, de densitate,
numai în aria circuitelor închise ortogonal. Fortele centripete comprima
reciproc si alternativ densitatea circuitelor, generând oscilatii succesiv mai
dense, pânã ce devin un minuscul obiect solid si rece, adicã fãrã oscilatii.
Aceastã strcturã a energiei vectoriale este numitã atom de hidrogen, sau
proton, sau ion, sau materie. La rândul lor, polaritãtile vectoriale ale
hidrogenului, cu fortele lor de atragere si respingere, formeazã circuite
vectoriale închise ortogonal, cu dimensiuni macroscopice, corpurile
universului, energie, existenta naturii. La nivelul fiintelor inteligente, fidele
conceptiei materialiste, apare necesitatea formãrii unor surse mobile de
energie electrica. Sursele pot fi baterii sau, acumulatoare de energie electrica,
necesare pentru deplasare sau, pentru conditii mai bune de viata.
Pila volta.
Alessandro Volta, interpretand experimentul lui Luigi Galvani cu electrcitatea
animalã, a imaginat un element electric, o celulã. Elementul, douã discuri, de
cupru si zinc, cu un disc de hartie între ele, umezit cu solutie salina, formeazã
un fel de jonctiune P-N, cupru-zinc, Hârtia alcalinã este jonctiunea care leagã
partial fortele polaritãtilor vectoriale pozitive si negative, formeazã potentialul
elementului volta. Inchiderea externã a potentialului, produce forte de atragere
între discuri, o reactie chimicã de coroziune electrolititicã. Cu asfel de elemente
suprapuse succesiv, functioneazã pila volta. Bornele bateriei fiind polaritãti
vectoriale paralele se resping si polarizeazã curbiliniu spatiul vectorial,
asemeni polilor magnetici, formând o sarcinã inerentã.
Conectarea unei sarcini la bornele bateriei inchide circuitul si produce
simultan un alt circuit vectorial inchis ortogonal, numit câmp magnetic.
Fortele de atragere din circuitele închise ortogonal, contractã lungimea
circuitului si devin forte centripete, care se comprimã reciproc.
Transmiterea, propagarea energiei în circuit închis prin fir, constã
în orientarea polaritãtilor vectoriale ale elementelor, în directie
si sens, comprimate de forta centripetã magnetica.
Pila de combustie.
Pila de combustie este formatã ca si pila volta, din celule legate succesiv.
Celula, doi electrozi, catalizatori permisivi trecerii unui gaz, legati intre ei de
un electrolit special. Polarizãrile vectoriale ale electrozilor de la pila volta sunt
ale elementelor. La pila de combustie, electrozii sunt polarizati de prezenta
polaritãtilor vectoriale de legãturã, pozitive si negative ale gazului.
La anod, fortele polaritãtilor vectoriale ale hidrogenului sunt gata pentru
închiderea circuitelor de legaturã, cu cele ale oxigenului de la catod, prin
electrolitul izolator. Astfel, între electrozi celulei, fortele vectoriale de atractie
ale gazelor formeazã un potential caracteristic, similar cu cel al elementului volta.
Sarcina de la bornele celulei inchide circuitul vectorial al celulei si simultan un
circuit vectorial închis ortogonal - câmpul magnetic. Fortele centripete
magnetice, orienteza în directir si sens polaritãtile vectoriale din electrolit si
hidrogenul închide circuitele vectoriale de legãturã cu oxigenul, formând
o moleculã de apã. Evident, reactia chimicã este electroliza apei inversatã.
Pila de combustie este mai degrabã un reactor chimic.
Acumulator litiu-ion.
Celula Li-ion, are doi electrozozi si electrolit, ca si elementul volta.
Eelectrozii celulei, cu fortele polaritãtilor lor vectoriale fiind foarte apropiate,
formeazã prin electrolit, potentialul caracteristic, 0,7V. Acumulatorul fiind
reancãrcabil, încarcã electric, energie chimicã. La incarcare, sursa de
electricitate închide circuitul prin celule, în sensul opus polarizãrilor lor.
Atomii de litiu din electrodul pozitiv, fiind foarte reactivi, prin fortele lor
vectoriale de respingere se disociazã si închid circuite cu electrodul negativ.
Aceaste reactii, disociere/asociere, deschiderea si inchiderea circuitelor
vectoriale de legaturã, produce oscilatii si un proces de galvanizare.
Oscilatiile amplificã temperatura, inversând procesul panã la explozii, motivul
complexitãti electrolitului, cu scop antitermic si pentru a opri inversarea
procesului. Acumulatorul încarcat chimic, constã în energia potentialã a
litiului din electrodul negativ, tensiune. Conectarea unui consumator,
închiderea prin exterior a cicuitului intern, produce circuitul vectorial închis
ortogonal, câmpul magnetic. Forta centripetã a câmpului magnetic, orienteazã
polaritãtile vectoriale în directie si sens, în tot circuitul, propagarea.
Propagarea produce în electrolit forte vectoriale de atractie, care deschid
chimic circuitul retur penru litiu, proportional cu intensitatea orientãrii.
Ca si la elementul volta, electrolitul pare a fi un fel de robinet chimic.
Procesele din acumulator, pot fi comparate cu functionarea unei clepsidre.
Nisipul este litiul, energia utila fiind timpul scurgerii ltiului prin electrolit.