Universul.
Existenta nu este efectul unei explozii initiale, nu este materie, sau o creatie.
Existenta naturii sunt proprietãtile binare ale vectorilor, cu polaritãti pozitive si
negative si forte de atragere si respingere - spatiul vectorial. In spatiul vectorial,
fortele vectoriale de atragere formeazã un circuit închis si prin el, simultan se
închide ortogonal un circuit similar. Ortogonalitatea este o proprietate vectorialã,
numitã din necunoastere, regula mâinii drepte. Fortele vectoriale de atragere
din circitele ortogonale, devin forte centripete, care transformã lungimea
circuitului în densitate, în presiune. Circuitele vectoriale închise ortogonal se
comprimã reciproc si formeazã o structurã microscopicã solidã si rece,
hidrogen, materie. Deci, materia, hidrogenul sunt interactiunile proprietatilor
vectoriale, energie. Forma fundamentalã a existentei, nu este materia este
energia vectorialã. Multimea structurilor de hidrogen, formeazã cu polaritãtile
lor pozitive si negative, circuite macroscopice inchise ortogonal, numite stele.
Circuitele macroscopice polarzeazã spatiul vectorial, pe distante de ani luminã.
Fortele centripete ale circuitelor, presiunea, multiplicã hidrogenul si amplificã
energia si dimensiunile stelei. Deplasarea centripetã a circuitelor ortogonale
polarizeazã electrostatic sferic spatiul vectorial, prin care stelele se resping
intre ele. Activitatea stelelor, presiunea si densitatea hidrogenului sunt
conditiile ideale reproducerii de circuite macroscopice închise ortogonal,
stele noi. Stelele reproduse având polarizari electrostatice radiale sunt
respinse în spatiul vectorial, controlat de circuitele stelei mamã.
Procesul de reproducere formeazã asfel, sistemele stelare si galactice.
In sisteme, ordinea, miscarea corpurilor pe oerbite, aratã interactiunea
circuitelor vectoriale închise ortogonal ale stelei mamã. Interactiunea incã
necunoscutã este cauza miscãrilor de rotatie în plan ecuatorial, pe care
stelele, sistemele stelare si galactce le au de la formare. In structura unei stele,
planul ecuatorial contine circuitul vectorial electric. Miscarea de rotatie a
corpurilor, ca si a pãmântului se produce în sensul circuitului vectorial electric,
circuitul care poate produce rotatia. In procesul de galvanizare, fortele
vectoriale de atragere din secmentul electrolitic, transportã substantã, numai
în sensul vectorial al circuitului. In vârtejul din atmosfera pãmântului,
observãm cu simturile, cum substanta, gazul atmosferic se roteste tot mai
repede spre axã, comprimându-se - fals. In realitate, miscarea pe verticalã a
gazului atmosferic, a generat în spatiul vectorial circuite vectoriale închise
ortogonal, a caror forte rotesc gazul atmosferic, numai în sensul vectorial al
circuitului. Aceste exemple, aratã cum în circuitul vectorial închis,

proprietatea fortele vectoriale de atragere, devine simultan, forte centripete si
de rotatie. Constatarea cã viteza unghiularã de rotatie este maximã la ecuator
si scade central si radial, functie de razã, aratã rotatia diferentialã. Aceastã
observatie ar fi explicabilã, ca un efect al interactiunii circuitului electric, cu
forta centripetã a circuitului ortogonal magnetic. Sistemele stelare si galactice,
spatiul vectorial orientat în circuitele lor vectoriale închise se rotesc diferential,
în tot ansmblul continutului. Continutul, în sistemul stelar, o planetã este
miscatã cu viteza rotatiei diferentiale a sistemului, în care se aflã planeta.
Mentinerea echilibrului miscãrii o fac fortele centripete si viteza unghiularã de
rotatie, forta centrifugã, care mutã continuu planeta spre viteza rotatiei
diferentiale a sistemului, descriind orbita planetei. Interactiunile acestor forte,
produc oscilatiile orbitei între apogeu si perigeu. Forta vectorialã centripetã, a
fost vãzutã gresit de Newton, ca o atractie. Forta centrifugã este forta de
respigere dintre circuitele vectoriale paralele, generate în spatiul vectorial,
de viteza tangentelor în curbã, aceeasi care resping circuitele magnetice.
Fortele vectoriale de atragere din circuitele vectoriale închise ortogonal,
produc fortele centripete si de rotatie, dezvoltând corpurile universului.
Proprietatea vectorialã de ortogonalitate, "regula mâinii drepte"
este realitatea pnctului unic, vãzut de Georges Lemaître.