Fenomene extreme.
Fenomenele atmosferice sunt informatii ale functionãrii planetei, evolutie.
Renuntând la nociva fortã de atractie, la gravitatie, putem citi informatiile.
In atmosferã si dincolo de atmosferã, existã fortele vectoriale ale planetei
(electromagnetice), fortele vectoriale centripete si de rotatie. Fortele vectoriale
centripete si de rotatie sunt decnspirate de vârtej. Din actiunea luminii solare
cu substanta si aceste forte, a rezultat circulatia apei si regnul vegetal.
Regmul vegetal, pãdurile, asimileazã prin fotosintezã carbon si enite oxigen,
producând conditii optime pentru dezvoltarea parazitilor, a regnului animal.
Oxigenul, în reactie cu hidrogenul atmosferic, au îmbogãtit hidrosfera.
Vegetatia, pãdurile, au conservat conditiile climatice, pânã la revolutia
industrialã, când dezvoltarea a defrisat pãdurile si implicit, clima optimã.
Astfel, actiunea luminii solare, în locul fotosintezei pãdurilor, produce
caldura globalã, rezonante cu mineralele din atmosferã si de pe uscat.
Caldura globalã amplificã circulatia apei si produce fenomene atmosferice
extreme, evoluand spre disparitia hidrosferei, spre desertificare.
Biosfera, evoluând natural, pierde pãdurile si hidroferea, în timp astronomic.
Actul defrisãrii pãdurilor a ucis biosfera, a scurtat enorm evolutia biosferei.
Ce este timpul.
Energia sunt interactiunile proprietãtilor vectoriale ale spatiului vectorial.
Timpul este existenta evolutiei energiei din structurile vectoriale.
Interactiunile vectoriale sunt energie, sub formele de existentã ale naturii.
Prin urmare, forma fundamentalã a existentei, perceputã de om este timpul,
energia. Timpul începe cu evolutia interactiunilor vectoriale, aparitia formei -
dezvoltarea - reproducerea si disparitia interactiunilor, a formei.
Timpul, evolutia interactiunilor vectoriale, nu pot fi inversate, o gãinã nu poate
redeveni ou, poate deveni însã, o supã bunã. Timpul este numit viatã,
existenta evolutiei, proprie în fiecare formã. Exemple: timpul, evolutia unei
oscilatii vectoriale este extrem de scurt, apare si dispare, timpul evolutiei unui
sistem stelar sau galactic este extrem de lung. Timpul, existenta evolutiei
oscilatiilor vectoriale din organizmul unui om mort în accident, a dispãrut,
existenta a devenit inexistentã, mortul putrezeste. Evolutia unui copac,
producând frunze, flori, fructe, dacã este tãiat, viul se opreste, evolutia
continua se usucã, putrezaste. Evident, copacii nu au minte. Structurile
vectoriale functioneazã, evolueazã, energia continuã sã existe în stare
cineticã sau potentialã (presiune), cu "mintea" proprietãtilor vectoriale.
Forma fundamentalã e existetei naturii este spatiul vectorial, cu interactiunile
proprietãtilor vectoriale numite energie. Evolutia succesiunii ireversibile
a interactiunilor vectoriale, a energiei, a format natura si fiintele umane si
continuã indefinit. Aceastã evolutie este interpratatã numai si numai
în mintea oamenilor, ca o masurã numitã timp, viatã, existentã.
<