Spectrul
atomic al hidrogenului
Spectrul oscilatiilor EM emise de hidrogen,
a fost determinat în experiment, cât se poate de concret.
Experimentul nu dezvãluie însã si modul de producere a
fenomenului.
Evident, se produce ca urmare a unei interactiuni.
Interpretãm interactiunea vectorialã:
Atomul de hidrogen este un oscilator dublu tor, douã circuite vectoriale
îmbucate ortogonal, ca douã zale de lant si numite electrice
si magnetice.
Forta de atractie dintre polaritãtile vectorilor cu semn opus,
restrâng circuitul la dimensiunea minima, ca o fortã centripetã.
Deci, avem douã forte vectoriale centripete, care se genereazã
reciproc.
Când forta unui tor creste (dimensiunea scade),
forta celuilalt scade (dimensiunea creste) si invers.
Fortele celor doi tori oscileazã astfel, ajungând la un
echilibru de energie si dimensiuni minme.
Aceasta este fercventa fundamentalã, stabilitatea oscilatorului “EM”.
Oscilatiile sunt forte, care interactioneazã cu mediul EM apropiat.
Mediul repetã oscilatia din aproape în aproape, o propagã
le infinit (Mach).
Când oscilatorul este pus între douã plãci aflate
la un potential electric,
se produce interactiunea:
Interactiunile aleatorii agitã gazul, completând spectrul cu
lungimile de undã mari.
Circuitul vectorilor dintre placi se compune cu un circuit al oscilatorului.
Intensitatea acelui circuit creste, iese din echilibru
si frecventa oscilatoruli este împinsã spre zero cu fiecare oscilatie.
Amplitudinile torilor (lungimea de undã) variazã simultan,
dar în sensuri opuse – unul scade celãlalt creste.
La scãderea amplitudinii, fiecare oscilatie lasã în urmã
amprenta frecventei.
Amprenta fiind inductia lui Faraday, îsi schimbã sensul orientãrii
si este propagatã centrifugal în mediul EM.
Este exact fenomenul de emisie al unei antene.
Amprentele propagate reprezintã spectrul EM
emis bidirectional de atomul de hidrogen.
