Fenomene interpretate vectorial

Cunoasterea este fortã de atractie.
Dilema existentei materiei:
Teorie corpuscularã (Democrit), sau energie cu proprietãti vectoriale?
Vectorii nu pot fi numarati “ca electronii”.
Vectorul este un simbol imaginar al unor proprietãti transmise materiei.
Proprietãtile vectoriale rãmân misterul existentei.
„Temperaturã si luminã”
Organele de simt sunt interfatã (translator) între organism si mediul inconjurãtor.
Oscilatiile vectoriale (EM) cu frecventa x, sunt traduse în imagini de culoare rosie.
In traducerea inversã, culoarea rosie sunt oscilatiile cu frecventa x.
Oscilatiile vectorilor, frecventele spectrului “EM”, nu au caldurã sau culoare.
Câmpul magnetic al soarelui.
Nu! Câmpul magnetic nu este al “soarelui”,
este al electroidului (regula burghiului) si vectorii nu sunt electrici si magnetici,
vectorii sunt identici, doar functiile lor au “primit” nume de electric si magnetic.
In electroid nu existã miscare! „Curentul de electroni” este o dogmã!
Electroidul sunt vectori orientati in circuite închise si comprimati rigid de forta EM.
Electroidul rigid este energie potentialã si
ortogonal magnetismul sãu, energie cineticã, în miscare radialã centripetã.
Electronul catastrofã.
Nu existã electron, deci energia electricã nu poate fi atribuitã miscãrii electronilor.
Electronul a fost de la început o catastrofã, observatã abia în 1911.
Cu electronul picã toate interpretãrile “otrãvite de el”:
curentul electric; modelele atomice; legãturile chimice; etc.
Undele electromagnetice.
Undele EM nu oscileazã, oscileazã sursa, alternând orientarea circuitelor EM.
Circuitele EM alternative sunt respinse radial ca un tot rigid – fortã EM centrifugã.
Un obstacol în calea lor, receptioneazã frecvanta alternantelor,
precum ecranul imaginea unui film, dar si fortã, presiune.
Un obstacol în calea fortei EM centripete neavând alternante,
receptioneazã doar forta (este accelerat).
Mediul de propagare al fortelor EM nu poate fi decat forte EM – deci interactiuni EM.
“Gravitatia”
Gravitatia este fortã EM centripetã, accelerarea substantei fiind interactiuni EM.
Rolul fortei EM centripete este de a trnsporta propriile circuite electric în electroid.
Electroidul este destinatia fortei EM centripete, “fundatura”
în care electricitatea nu are “scãpare”, fiind “strivitã“ de uriasa presiune EM.
In electroid nu existã loc pentru nici-un fel de miscare,
nici pentru magnetism (explicatia efectului Meisner).
Fantastica densitate este energie potentialã idealã.
Circuitul energiei cinetice din sistemul solar (circuitul magnetic)
nu se opreste în electroid, continuã prin douã “poorti” deschise (polii magnetici).
Polaritãtile deschise ale celor doi poli, cu mare densitate, se prelungesc cu viteza luminii,
fiind curbate spre ecuator de fortele lor de respingere si atragere.
In plan ecuatorial polaritãtile atrase închid circuite si reiau forta centripetã,
Atentie! Forta centripetã si forta centrifugã (undele EM) neavând oscilatii, sunt “invizibile”!
Produc doar efectele interactiunillor lor cu substanta:
presiune; fortã: culoare; informatii; etc.
Aparent:
In antenã, circuitele electrice si magnetice fac schimb de functii, circuitele electrice
se comportã ca circuite magnetice variabile iar circuitele magnetice ca circuie electrice.
Circuitele cu polaritãtile inversate de antenã produc fortã EM centrifugã.
Spatiu si timp.
Spatiul interpretat vectorial sunt dimensiunile intractiunilor vectoriale.
In afara interactiunilor vectoriale, notiunea de „spatiu” nu existã.
Deasemeni, evolutia intractiunilor vectoriale într-un singur sens, semnificã timpul.
In afara interactiunilor vectoriale, notiunea de „timp” nu existã.
Deci, parametrii oscilatiilor vectoriale, lungimea de undã si
frecventa de oscilatie sunt interactiuni vectoriale cu semnificatiile de spatiu si timp,
Forte electromagnetice
Viteza de atractie dintre vectorii cu polaritati opuse este proprietatea vectorilor, forta.
Aceastã vitezã trebuie sa fie constanta care determinã viteza
de propagare centrifugã a oscilatiilor EM.
Forta EM centrifugã se deosebeste de forta EM centripetã prin sensul propagarii.
La aceste douã forte EM se adaugã forta EM unghiularã, care produce vartej.
Forta EM centripet? nu „oscileazã”, circuitele electrice si magnetice inchise ortogonal
se deplaseazã continuu cu viteza luminii, întru-un singur sens: spre centru.
Fota EM centripetã nu scade cu distanta de la centru, ci creste spre centru.
De fapt, densitatea circuitelor electrice si magnetice creste spre centru si
implicit forta lor electromagneticã, generând în final electroidul.
Desenle aratã electricitatea vectorialã, fãrã “curent electronic”.