Electromagnetismul
universului
Pãmântul este si el un conductor polarizat electric pe directie
radialã,
de cãtre forta elecromegneticã centripetã ("gravitatie").
Cauza polarizãrii a fost necunoscutã pânã acum,
desi se constatau potentiale electrice pe verticalã, pânã
în ionosferã.
Polarizatã este substanta, acceleratã si "mãturatã"
cu viteza luminii,
de cãtre forta elecromegneticã centripetã.
Densitatea polarizãrii este în raport direct cu densitatea substantei.
Pãmântul are densitatea polarizãrii mare si stabilã,
în comparatie cu polarizarea atmosferei, care este mai slabã
si variabilã.
La rândul ei, polarizare electricã radialã produce trei
efecte constatate:
Acceleratia elecromegneticã unghiularã (vârtej);
cresterea pe verticalã a vegetatiei si activitatea electricã
în gazul atmosferic.
Pe pãmânt, activitatea electricã în gazul atmosferic
sunt fenomene relativ simple:
Norii au densitatea substantei ridicatã, deci si densitatea de polarizare.
Norul devine astfel, placa unei capacitãti în raport cu pãmântul,
sau cu un alt nor.
Polaritãtile dintre cele douã plãci (un fel de jonctiune
PN)
produc arc electric, datoritã diferentei de potential pe verticalã.
Arcul electric nu este numai electric!
Sunt interactiuni care produc forte electromagnetice centripete:
Atomii polarizati compun o multime de siruri paralele în umezeala dintre
plãci.
Forta elecromagneticã comprimã axial substanta polarizatã,
iar densitatea polarizãrii crescând exponential anuleazã
potentialul electric si dispar.
Se sting apoi si oscilatiile socului barometric (imploziei) si imaginea de
luminã.
Prin urmare, sursa activitãtii electrice în atmosfera terestrã
este forta electromagneticã centripetã, care polarizeazã
electric substanta.
Evident, aceeasi sursã produce aceleasi fenomene si subteran.
