Atmosfera planetei

Atmosfera planetei
Atmosfera planetei evolueazã încã de la desprinderea de steaua mamã,: determinatã de interactiunile proprietãtilor vectoeiale ale energiei.
Atmosfera tinerei planete continuã interactiunile atmosferei din care s-a format.
Astfel, hranitã la început cu hidrogenul stelei mamã, îsi dezvoltã circuitele
vectoriale ortogonale (magnetism si electricitate). Presiunea centroidalã creste
relativ repede, multiplicând hidrogenul. Cresterea energiei cinetica determinã
fenomenul reproducerii de sateliti. Dupã încheierea reproducerii, cu energia
cineticã diminuatã, clocotul hidrogenului începe sã genereze atomii elemintelor
prin "înmugurire. Atmosfera se îmbogãteste cu atomi de heliu, asa cum se
observã în atmosfera stelei si continuã cu elemente tot mai grele, care se
decanteazã formând crusta planetei. Clocotul hidrogenului devenind adevãrat
laborator pentru formarea elementelor, a vulcanilor si a muntilor. In atosferã,
locul hidrogenului este treptat luat de gaze mai grele, compusi ai carbonului
asa cum se observã pe Venus, apoi ai azotului si oxigenului cum existã pe tera.
Compusii hidrogenului cu carbonul se depun sub forma zacamintelor de
hdrocarburi, iar cei cu oxigenului formeazã mari si oceane. Pe pãmânt,
consolidarea scoartei solide a durat timp indelungat, timp în care luna a
pierdut energia cineticã si potentialã, dvenind o sfera solidã, fostul electroid
l?sând un loc gol, o cavitate cu raza de aproximativ o treime din raza sferei. Aceasta a fost perioda de tinerete a planetei. Perioada de maturitate a planetei. In conditiile unor temperaturi adegvate si a ritmului circadian, proprietãtile vectoriale ale mediilor solide, lichide si gazoase organizeazã o multitudine de structuri cu oscilatoare vectoriale, mai mult sau mai putin efemere. Cele mai simple structuri efemere fiind cunoscute ca virusi. Rezultã de aici, cã din structurile cu oscilatoare vectoriale, rãmân perene doar structurile compatibile cu mediul. Structurile virusilor fiind incompatibile uneori cu mediul, apar si dispar sezonier. Proprietãtile vectoriale ale energiei din structura virusului, continuã organizarea acestor structuri. Structura selectatã este euglena viridis, care se dezvoltã în mediul lichid si apoi migreazã pe mediul solid si gazos. Astfel incepe extinderea biosferei, prin dezvoltarea continuã a regnului vegetatal si a regnului animal. In dezvoltarea biosferei au intervenit douã pauze, eonii proterozoic si fanerozoic, prin diminuarea radiatiilor solare la formarea planetelor venus si mercur. In evolutia planetei, biosfera a început cu virusii, se dezvoltã si sfarseste însotitã de virusi. Viruusii fiind unul din factorii naturali de selectie a structurilor, împreunã cu factorii climatici, de care depind si virusii. Dintre toate speciile animale existente în biosferã, specia umanã s-a dovedit a fi specia devastatoare a biosferei,: a propriilor conditii de existenta, cu scopul... de a imbunãtãti
coditiile de viatã, Specia umanã nu cunoaste limite în actiunile distrugerii
biosferei. Specia umanã este sungura specie care luptã impotriva selectiei naturale.
Mãsurile de remediere luate ca urmare a distrugerii biosferei se dovedesc a fi inutile.