Poveste de... trezit
copiii
A fost odatã un om bãtrân cu numele Stephen, care
se juca precum copiii.
Jucãria lui Stephen era un tub de sticlã si bucãtele
mici de hârtie. Stephen
freca tubul de sticlã cu un postav si se minuna cum tubul atrãgea
bucãtelele
de hârtie. Prin frecare, tubul de sticlã producea electricitate.
Intr-o zi, când
tubul era astupat cu un dop de plutã, a vãzut cã
si dopul atrãgea bucãtele de hârtie.
Curios din fire, Stephen a infipt în dop un ac de gãmãlie
si mare i-a fost mirarea,
când a vãzut cã si acul atrage bucãtile de
hârtie. A înconjurat grãdina cu o
sârmã suspendatã cu panglici de mãtase si atingând
tubul electrizat de un
capãt al sârmei, bucãtile de hârtie erau atrase
si la celãlalt capãt.
Deci elctricitatea era ceva care circulã, merge, curge prin sârmã.
Energia fiind interpretatã ca o stare a miscãrii materiei,
rezulta cã electricitatea
trebuia sã fie produsã de miscarea unor particule microscopice.
Astfel a apãrut
notiunea de curent electric. Acea particulã a fost numitã
electron si electricitatea
a schimbat radical viata omenirii. Au apãrut industrii si discipline
stiintifice
noi cu produse si servicii informatice. Se stie bine cã magnetismul
este
generat de curentul electric, totusi nu se poate imagina curentul electric
care
genereazã astronomicele câmpuri magnetice ale planetelor,
stelelor si galaxiilor.
Analizând legile si regulile electromagnetismului, legea lui Ohm,
interactiunile
la distantã (atractie si respingere) si regula burghiului, am descoperit
cã
acestea sunt proprietãti vectoriale ale energiei. Descoperirea
arãta cã starea de
miscare a materiei nu produce energie ci invers, interactiunile proprietãtilor
vectoriale ale energiei miscã materia. Mai mult, proprietãtile
vectoriale,
oscilatiile lor devin caracteristicile materiei. Exemplu: o lanternã
aprisã,
miscatã repede stãnga dreaota, aratã un segment de
dreaptã luminos.
Imaginea este oscilatia punctului luminos, asa cum pe ecranul unui monitor,
imaginile sunt succesiuni ale informatiilor sub formã de polaritãti
electrice.
Se poate spune cã materia este informatie, sub formã de
interactiuni ale
proprietãtilor vectoriale. Rezultã cã prin încetarea
interactiunii proprietatilor
vectoriale ale energiei (ale oscilatiilor) "materia" dispare
ca imaginea de pe
ecran si ca fiintele care mor. Deci, existenta fundamentalã este
energia cu
proprietãti vectoriale, materia fiind consecinta interactiunilor
vectoriale.
Aceastã descoperire, aplicatã interpretãrii fenomenelor
caracteristice soarelui,
forte, magnetism, presiuni si temperaturi, a condus la descoperirea sursei
magnetismului solar, circuitul electric numit Electroid. Electroidul scoate
în
afara existentei, notiunile de curent electric si gravitatie
si toate teoriile bazate pe aceste notiuni.
Forta centroidalã
Forta centroidalã, starea cineticã a energiei genereazã
în circuitul ortogonal
starea potentialã a energiei (electroidul). Simultan, starea potentialã
a energiei,
electroidul genereazã la rândul lui starea cineticã
a energiei (forta centroidalã).
Stãrile cineticã si potentialã ale energiei sunt
surse si generatoare una pentru
cealaltã în acelasi timp. Energia tranzitând continuu,
succesiv si în circuit
închis stãrile ortogonale cineticã si potentialã
este un mod de a oscila.
Fenomenul oscilatiilor ortogonale cu energii caracteristic astronomice,
are nevoie de un nume specific. In oscilatoarele vectoriale microscopice,
în
atomul de hidrogen, oscilatiile stãrii cinetice si potentiale ale
energiei se induc
reciproc si alernativ între circuitele ortogonale. Starea cineticã
dintr-un circuit
induce starea potentialã în circuitul ortogonal si invers,
conservând orientarea
ortogonalã a polaritãtilor. In structurile macroscopice,
structura corpurilor
cosmice oscileazã starea cineticã si potentialã a
energiei, în aceleasi circuite
vectoriale ortogonale, conservând orientarea ortogonalã a
polaritãtilor.
In substantã, procesul tranzitiei mareste lungimea de undã
a oscilatiilor vectoriale,
micsorând frecventele panã la zero. Acest fenomen se datoreste
presiunii
dar, nu presiune barometricã produsã din exterior, aici
presiunea constã în
orientarea vectoriolor în acelasi sens cu circuitele închise
ale fortelor centroidale.
