Explozie mare.
Interpretarea vectorialã a existentei, nu este o conceptie. Mãrimile
vectoriale
fiind proprietãtile vectorilor, real detectabile. Interactiunile
proprietãtilor
vectoriale aratã concret notiunea de energie. Interpretarea vectorialã
a
fenomenelor naturii este în contradictie flagrantã cu conceptia
materialistã.
Exemplu.
Explozia interpretatã materialist este un proces fizico-chimic
de ardere, cu
descompunerea substantelor în compusi mai simpli, în elemente
chimice.
Elementele chimice fiind compuse la rândul lor din protoni, legati
între ei de
forte fundamentale "fabricate" de oamenii de stiintã.
Conceptia materialistã
nu cunoaste fortele care compun sau descompun elementele, substanta.
In interpretarea vectorialã, materia, substantele de orice fel
sunt structuri ale
proprietãtilor vectoriale, energie potentialã. Energia potentialã
sunt circuitele
spatiului vectorial închise ortogonal si comprimate exponential
de fortele lor
centripete - structura hidrgenului. Hidrogenul, circuitele ortogonale
cu energie
potentialã este o structurã vectorialã, cu dimensiune
microscopicã minimum
posibilã. Dimensiune volumicã este amplificatã de
variatia alternativã si
reciprocã a circuitelor închise ortogonal, provocând
oscilatii spatiului vectorial.
Cu volumul amplificat, structurile hidrogenului închid circuite
vectoriale de
legaturã între ele si formeazã elemente, substantã.
Fãrã amplificare, substanta
are starea potentialã a energiei circuitelor comprimate, în
echilibru cu starea
cineticã a energiei fortelor centripete. Prin iesirea din echiliru,
declansatã din
exterior, circuitele comprimate produc oscilatiile spectrului de frecvente,
energie cineticã. Spectrul de frecvente rezoneazã în
lant cu structurile
substantei si enrgia potentialã devine energie cineticã,
oscilatii propagate
radial în spatiul vectorial, o expansiune a oscilatiilor - explozia.
Oscilatiile spatiului vectorial.
Oscilatiile sunt specifice fiecãrui mediu: lichid, gazos si spatiului
vectorial.
Specificul oscilatiilor constã în viteza de interactiune
(de propagare).
Specificã pentru spatiul vectorial este viteza de interactiune,
practic
instantanee si proprietatea vectorialã de ortogonalitate. Aceste
proprietãti
constituie formarea oscilatiilor in spatiul vectorial. Ortogonalitatea
formeazã
structurile vectoriale microscopice, hidrogenul. Oscilatiile hidrogenului
sunt
initiate de propagarea curbilinie a polaritãtilor de legãturã,
care închid circuite
cu amplitudini consecutiv mai mari. La închiderea circuitului se
produc douã
actiuni simultane: forta centripetã si polarizarea în spatiul
vectorial a unui nou
circuit închis ortogonal. Noul circuit reproduce cu aceeasi amplitudine,
un lamt de circuite închise ortogonal - oscilatiile spatiului vectorial.
Ortogonalitatea produce osilatiilor o proagare helicoidalã - liniarã.
Spectrul hidrogenului aratã cum amplitudinea, lungimea de undã,
depinde în
pacticã, de lungimea antenei. Ortogonalitatea formeazã structurile
vectoriale
microscopice si structri vectoriale macroscopice, cu miscare în
vârtej.
Miscarea în vârtej, comunã mediulei lichid si gazus,
demonstreazã cã sunt
structuri constituite de proprietãtile vectoriale, de spatiul vectorial.
Rezonanta.
In spatiul vectorial, interactiunile propritãtiloe vectoriale,
energia,
compun circuite vectoriale închise ortogonal. Fortele centripete
ale
circuitele ortogonale se comprimã reciproc si alternativ, oscileazã.
Oscilatiile înceteazã la o limitã dimensional caracteristicã,
conservând starea
potentialã a energiei, starea microscopicã de solid - structura
de hidrogen.
