Lumina nu se reflectã.
Reflexia luminii este doar o interpretare în limita conceptiei materialiste.
Conceptia materialistã presupune cã fenomenele naturii sunt
interactiuni ale
materiei, cu forme si dimensiuni. Definitia energiei este consideratã
ca
adevãr, rational fiind o eroare milenarã. In consecintã,
electricitatea este
miscarea "electronilor", lumina este miscarea "fotonilor",
care se reflectã,
schimbã directia de propagare, când întânlneste
suprafaãa de separare a douã
medii. Nimic despre procesul reflexiei. Evident, în lipsa acestor
improvizatii
este imposibilã explicatia energiei. Existenta sunt proprietãtile
vectoriale,
care se manifestã prin interactiunile lor numite energie. Interactiunile
vectoriale
formeazã circuite vectoriale închise ortogonal, devenite
obiecte cu dimensiuni
microscopice, atomi de hidrogen - materie. In interpretarea vectorialã,
lumina sunt oscilatiile rezonantei atomilor, propagate în spatiul
vectorial
înconjurãtor, sub formã de unde, de luminã.
In interactiunea inversã,
luminã - atomi, lumina nu-si schimbã directia propagãrii,
nu se "reflectã"!
Spectrul oscilatiilor luminii intrã în rezonantã cu
spectrul oscilatiilor atomice.
Rezonanta frecventelor atomice devine astfel, sursã de emise continuã.
Reflexia se dovedeste a fi rezonanta, cu functie de releu, în care
atomii
primesc si retransmit continuu energia oscilatiilor optice. Atomii din
structurile transparente, devin relee succesive, care refractã
si disperseazã
frecventele spectrului. Aceste interactiuni sunt exclusiv ale energiei,
ale
proprietãtilor vectoriale. Lumina lunii spre exemplu este emisã
de atomii