Circumstantele fabricãrii electronului

Circumstantele fabricãrii electronului
Teoria energiei cu proprietãti vectoriale putea sã aparã incã de la jumatatea secolului al XVIII-lea.
Empiric, se realizase importante dispozitive electrice experimentale (ex, butelia de Leyda).
William Watson a perfectionat butelia de Leyda utilizând pentru cele douã armãturi
foite metalice subtiri, mãrind astfel capacitatea de acumulare a electricitatii.
A confirmat conceptia lui Du Fay privind existenta a douã tipuri de sarcinã electricã,
adãugând cã cea pozitivã înseamnã de fapt un surplus de sarcinã, iar cea negativã un deficit.
Aceasta a fost si explicatia lui Benjamin Franklin, din care rezulta douã solutii posibile:
Prima solutie era cantitativã, cu sarcini electrice "mari sau mici".
A dua solutie, cu polaritãti "vectoriale" (+) si (-), ulterior devenind
simboluri ale sensului miscãrii sarcinilor electrice.
Atunci, notatiile (+) si (-) doar simplificau semnificatia cantitativã a sarcinilor electrice.
Chimistul britanic John Dalton a identificat practic, ideea atomului lui Democrit.
In 1803, Dalton a propus ideile sale depre atom:
1. materia este compusã din atomi;
2. atomii nu pot fi creati ori distrusi;
3. atomii aceluiasi element sunt identici, dar sunt diferiti de atomii altor elemente;
4. reacãiile chimice au loc atunci când atomii sunt rearanjaãi;
5. compuãii chimici sunt formaãi prin combinarea atomilor diferitelor elemente.
Din acel moment, obtiunea specialistilor privind electricitatea, a fost solutia cantitativã.
Sarcina electricã negativã a devenit atomul electrictãtii.
Mai întâi a fost ales un nume pentru atomul electrictãtii - electron.
Apoi, electronul a fost dotat cu toate proprietãtile necesare functiei.
Nepotrivirile apãrute au fost reparate de postulate:
Variatia energiei, diferenta de sarcinã, etc.
Astfel, sarcinile electrice pozitive si negative (+) si (-) au primit valori egale.
Evident, electronul nu îndeplineste chiar toate fenomenele electricitãtii.
In oscilatiile electromagnetice, "electricitatea produce câmp magnetic,
iar câmpul magnetic produce electricitate".
Magnetismul si electricitatea sunt cele douã stãri ale energiei, respectiv cineticã si potentialã.
Electronul nu este compatibil cu energia potentialã, nici cu undele electromagnetice
si nici în "curentul" alternativ sau continuu.
Electronl fiind în continuã miscare, nu este "dotat" cu starea potentialã a enrgiei.
Deci, electronul nu poate constitui starea potentialã a energiei,
sursa imensei energii cinetice stelare si galactice (gãurile negre).