Secretul celulei solare

Secretul celulei solare
Interpretare vectorialã
Panoul solar este un generator Termoelectric!!!
Interactiunile care constituie functionarea celulei solare
sunt comune cu alte fenomene cunoscute:
Guthrie aduce un metal încãlzit si legat la pãmânt,
în apropierea unui elecroscop polarizat pozitiv.
Prin încãlzire, polaritãtile atomilor capãtã libertate de orientare.
Pãmântul polarizeazã negativ metalul si închide circuitul
cu polaritãtile din electroscop, printr-un fulger minuscul.
(Potentialul electric radial al pãmântului are la suprafatã polaritate negativã
în raport cu înãltima si polaritate pozitivã în raport cu adâncimea.
Intotdeauna avem polaritate negativã la picioare si pozitivã la cap;
copacii au polaritate negativã la radacinã si pozitivã la vârf.)
Edison face un experiment asemãnãtor:
In interiorul unui bec, a fixat un electrod (anod), la distantã de filament.
Filamentul legat la pãmânt si încãlzit, închide circuitul numai
când anodul are polaritate opusã, pozitivã.
Atractia polaritãtilor a închis circuitul printr-un arc electric între filament
si anod, mai mult decât minuscul, uneori chiar vizibil.
Asemenea este si fenomenul descoperit de Seebeck:
Doi semiconductori p si n, au fost sudati la capete.
Prin încãlzirea unei suduri, o parte a legaturilor atomice se rup si
polaritãtile sudurii reci se unesc cu polaritãtile de semn opus.
Circuitele vectoriale (electrice) s-au închis simultan cu cele ortogonale (magnetice).
Esenta efectelor termice constã în ruperea unor legãturi atomice în
strctura încãlzitã si libertatea polaritãtilor de a se lega în alte circuite.
Functionarea celulei solare constã în aceleasi interactiuni.
Frecventele de referintã ale functionãrii celulei
sunt ale atomilor din structurai N, expusã la luminã.
Lumina are aceste frecvente si rezonantele lor încãlzesc structura.
Prin încãlzire, o parte din legãturile atomilor se rup
si polaritãtile capãtã libertate de orientare.
Deci, stratul negativ n al celulei echivateazã cu metalul Guthrie,
filamentul Edison.si sudura Seebeck, toate încãlzite.
Dar, rezonanta încãlzeste suprafata structurii, strict la adâncimi microscopice.
Partea din spate a stratului, unde lumina nu pãtrunde, structura rãmâne rece.
Stratul N a devenit instantaneu un dipol termic.
Aici fenomenul este similar cu sudurile Seebeck:
„sudura rece reorienteazã polaritãtile sudurii calde la 180 de grade”.
Grosimea stratului negativ are o dimensiune criticã, de care depinde funcãionarea optimã.
Stratul polarizat negativ polarizeazã stratul P si formeazã un dipol utilizabil.
Panoul solar este un generator termoelectric, fãrã electroni si fãrã gloante!!!
Lumina este gama de frecvente din spectrul de oscilatii vectoriale,
care intrã în rezonantã cu frecventele de oscilatii ale organelor de simt.
Rezonantele sub formã de imagini, sunete si senzatii
sunt analizate si memorate în structura neuronalã.
Raza laser nu este "luminã" este un "trasor", un oscilator cãlãtor
(atom de hidrogen) ale cãrui oscilatii produc luminã. De aici si energia caracteristicã.
Secretele gravitatiei
Gravitatia este energie, o fortã centripetã, încã necunoscutã.
Fenomenul real, care produce aceasta energie este magnetismul terestru.
Magnetismul terestru este energie cineticã, liniile de câmp pornesc din
poli si se închid la mare distantã, de unde reiau forta centripetã.
Fenomenul se produce cu viteza luminii, deci nu este static.
In drumul spre centru, forta centripetã produce un sir de fenomene:
Polarizeazã substanta pe trei directii ortogonale: meridionalã,
paralelã si verticalã (magneticã, electricã si potential electric radial).
Directiile meridionalã si paralelã formeazã o retea de
forte centripete individuale, care comprimã sferic substanta.
Directiile meridionalã si potentialul electric radial produc sferei acceleratie unghiularã (fortã EM).
Cresterea presiunii în sfera de substantã amplificã oscilatiile atomilor,
atinge un maximum termic si apoi temperatura si oscilatiile scad.
Presiunea enormã a retelei vectoriale meridianã si paralelã din acea zonã,
nu permit circuitelor vectoriale ale atomilor sã-si schimbe directia si le integreazã în reteaua lor.
In acea zonã materia si oscilatiile sunt transformate în energie la 0K.
Intr-adevãr, nimic nu se pierde, totul se transformã (mc2 a devenit E).
In conditiile presiunii uriase, energia cineticã a circuitelor
paralele (electrice) devine energie potentialã - electroid.
Pentru interpretarea electronicã a fenomenului electric, electroidul este imposibil,
asa cum pentru interpretarea vectorialã, curentul electronic este ireal.
Electronica s-a adaptat la fenomenele reale ale electricitãtii prin interfata empiricului.
Deci, cele douã interpretãri se exclud reciproc!