Concluzii:
- Energia universului este spatiul polarizat - substanta (electricitate, magnetism).
- Spatiul polarizat este simultan, cauza si efectul miscãrii - inductie.
- Fiecare corp, isi polarizeazã spatiul de interactiune
- In univers, corpurile interactioneazã prin intermediul spatiului polarizat.
- In sistemul solar, evenimentele solare se transmit coroanei, coroana ionosferelor si ionosfera planetei.
<< Ionosfera, polaritãtile spatiului, compun un curent continuu, un vârtej cu efect giroscopic, sau o undã, care se propagã spre centru cu viteza "c"!
Simultan, spatiul se polarizeazã ortogonal - câmpul magnetic
Interactiunile cu mediul strãbãtut (deja constatate), sunt miscarea de rotatie, forta centripetã, presiunea atmosfericã, electrizãri (fulgere, seisme) si miezul fierbinte >>
- Fortele nu sunt reciproce! (planetele nu "atrag" soarele!)
- Fenomenul este universal!

Argumente evidente - explicatii
Gravitatia este o fortã ascunsã. Noua interpretare, identificã aceastã fortã în spatiul polarizat (fluen). Cum discernem dacã forta este centralã, cum sustine Newton, sau perifericã, identificatã de aceastã interpretare? Dacã forta "atrage mãrul" spre si din centru, sau "împinge mãrul" din exterior spre centru?
La dimensiunea unei stele (soare), miscarea de rotatie orienteazã circular spatiul polarizat
Proprieãtãtile spatiului polarizat (electricitate, magnetism), au fost demonstrate de Stephen Gray, Oersted, Faraday, Maxwell si multi altii.
Deci, proprietatea polaritãtilor închise circular, de a se propaga convergent spre diametrul minim, transportã electricitate "din univers" în centrul de rotatie, cu viteza "c" si genereazã câmpul magnetic.
In drumul spre focar, electricitatea "aseazã materia" în straturi concentrice.
Interactiunile cu materia, sunt de electrizare (coroana) si apoi de antrenare acceleratã concentric, întro condensare sfericã. Aceastã antrenare accelereazã miscarea de vârtej.
Dimensiunea uriasã a energiei pusã astfel în circulatie cosmicã, este demonstratã de descãrcarea electricã fundamentalã - tranzitia absorbtie-emisie (metabolism).
Este activitatea care întoarce energia din centrul de rotatie, înapoi "în univers", sub forma unui flux continuu de radiatii. Este "viata stelei".
Fluxul de radiatii se propagã divergent, împotriva curentului spatiului polarizat si frâneazã miscarea de vârtej. Interactiunile fluxului de radiatii cu spatiul polarizat, determinã viteza de rotatie a sistemului si ridicã temperatura coroanei.
La dimensiunea unei planete (tera), fenomenul este proportional cu masa.
Efectele interactiunii cu materia, sunt de electrizare (ionosfera) si apoi de antrenare acceleratã în directia centrului planetei (firul cu plumb). Percepem diferentiat aceste acceleratii. Precipitatiile, greutatea si presiunea atmosfericã, le atribuim "gravitatiei", cele ale particulelor microscopice, sunt considerate "radiatii cosmice, solare". In realitate, acceleratia se produce în ionosferã. Energia spatiului polarizat, se manifestã prin descãrcãri electrice, la poli aurore, în atmosfera (fulgere), în magmã (cutremure) si prin acumulare în centrul planetei, sub forma de caldurã.
Legile naturii sunt relatii ale spatiului polarizat (electromagnetice)
Chiar dacã masa nu este sediul fortei de atractie, masa în întregul ei, induce polarizarea spatiului si functioneazã împreunã ca unitate.

COERENTA EXISTENTEI

Spatiul polarizat, definit prin vectori existentã, are proprietãti de substantã (fortã, energie).
Oscilatorul dublu-tor, sunt oscilatii ale vectorilor existentã.
Desi sunt oscilatii ale spatiului, oscilatoarele sunt oprite sa treaca unele prin altele, chiar de fortele spatiului - proprietãti de corpuscul.
Evident, oscilatiile nu sunt "unde asociate corpusculului", ele în sine fiind corpusculul.
Oscilatorul contine un minimum de vectori (spatiu, energie), este integrat în spatiu si
deschis tranzitului de vectori (energie) - absorbtie/emisie (care îi mentin stabilitatea).
Fenomenul de absorbtie/emisie, demonstreazã:
- prima formã de reproducere (apoi celularã, vegetalã, animalã)
- prima formã de procesare a energiei (apoi fotosintezã, digestie, metabolism)

In univers, corpurile sunt în interactiune cu spatiul polarizat (Fluenul).
Cu efecte statice si în miscarea rectilinie:
- polarizarea spatiului
- forta de reactie a polarizãrii (legile dinamicii; inertie; impuls; masã)
Cu efecte în miscarea circularã:
- polarizarea spatiului
- forta de reactie a polarizãrii, cu apãsare cãtre centrul de rotatie - forta centripetã (atractia universalã, în interpretarea lui Newton)
- descãrcãri electrice în atmosferã
- rotatia acceleratã de vârtej (pulsari, galaxii, fenomenul planetar)
Prin inductia polaritãtii cu viteza "c", cu efectele:
- propagarea luminii
- existenta spectrului de frecvente electromagnetice
- autoorganizarea structurilor de substantã
- propagarea polarittãii atomilor în structurile de substantã (curentul electric)
Cu efecte în fortele de echilibru:
- propagarea modificãrii fortelor de legaturã între vectorii existentã - oscilatii EM.
- propagarea modificãrii fortelor de legaturãîntre atomi - oscilatii tip Huygens.
- descãrcãri electrice - cutremur - eruptiile solare