Reproducere prin înmugurire.
Prima formã de mugur microscopic sunt interactiunile proprietãtilor
vectoriale, energie, circuitele vectoriale închise ortogonal, hidrogenul.
Hidrogenul compune structuri macroscopice functionale, existentã,
fiinte
care se reproduc, evolutia fiind pulsatii limitate în timp. Deci,
structurile
vectoriale sunt fiinte cu evolutie selectivã spre complex. Este
cunoscutã
reproducerea prin înmugurire a animalelor microscopice inferiooare,
care
dezvoltã pe corpul lor structuri identice, care se hrãnesc
singure si se
desprind de corpul pãrinte, devenind independente. Mai putin cunoscutã
este reproducerea prin înmugurire a structurilor macroscopice, a
stelelor.
Stelele sunt circuite vectoriale închise ortogoal (elecromagnetice),
prin
intermediul polaritãtilor vectoriale ale hidrogenului, cu formã
de sferã.
Steaua este o structuri vectorialã vie, care îsi produce
singurã energia
necesarã functionãrii, generând hidrogen în
fotosferã, cauzatã de conversia
continuu a energiei potential/cineticã, dintre polii magnetici
si ecuator.
Polaritãtile vectoriale din fiecare pol se resping, polarizând
curbiliniu
spatiul vectorial, pânã se închid la periferia sistemului,
producând fortã
centripetã. Activitatea stelei, în abundenta gazului de hidrogen
de la
ecuator, închid circuite vectoriale macroscopice, o noua stea, identicã
cu
steaua mamã. Noua stea, polarizatã de asemenea electrostatic
radial este
respinsã pe orbitã. Stelele reproduse prin înmugurire
sunt asemenea
structurilor microscopice, dar, structurile reproduse rãmân
dependente de
steaua mamã, formând o familie numitã sistem galactic,
stelar sau planetar.
Evident, stelele din sistem, reproduc la rândul lor, familii, sisteme.