Traiectorie
Vteza miscãrii unui corp, imprimatã de o fortã exterioarã,
orienteazã
polaritãtile spatiului vectorial sub formã de ghidaj rectiliniu
- miscarea
inertialã. Spatiul vectorial compunând orientarea rectilinie,
cu orientarea
miscãrii centripetale a circuitelor magnetice, atenueazã
viteza deplasãrii
corpului pe curba ascendentã si o amplificã pe curba descendentã,
formând traiectoria. Pe traiectorie, corpul este condus de fortele
spatiului vectorial, corpul devenit impoderabil.
Spatiul vectorial sunt proprietãtile vectoriale ale existentei,
cu polaritãti
pozitive si negative si fortele lor de atragere si respingere. Forta de
atractie
scurteazã lungimea segmentului vectorial. Forta de respingere lungeste
segmentul vectorial (proprietatea de diredtivitate).
Energia sunt interactiunile proprietãtilor vectoriale, formând
circuitele
vectoriale închise ortogonal, oscilatoare numite atomi de hidrogen,
materie.
Fortele sunt proprietatea polaritãtilor vectoriale de atragere
si respingere,
care leagã si nucleonii în elementele atomice. Oscilatiile
spectrelor atomice în spatiul vectorial, induc unde hertiene
- spectrul de frecvente. Utilizarea empirica a acestor proprietãi,
a format în
conceptia materialistã, tehnologia electronicã. Real, termenul
electronic fiind
vectoric, sau fluenic. Desenul aratã interactiunile fortei centripete,
cu viteza
miscãrii corpului (culoarea rosie) si traiectoria descrisã.
Prin urmare, spatiului
vectorial poartã corpul, prin compunere orientãrilor fortei
centripete si a
miscãrii lui. Traiectoria din desen este esenta interactiunilor
ce determinã
miscarea corpurilor pe orbiete. Atractia universalã a lui Isaac
Newton este
forta centripeta privitã din interiorul fenomenului, "mãrul
atras fiind miscat
de forta centripetã". Pãmântul imponderabil,
miscat pe orbita de compunera
orientãrii fortelor din spatiul vectorial, a format o structurã
internã functionalã, vie.
Mineralele de la suprafata solului, apa si energia radiatiilor solare,
au generat
structuri organice, regnul vegetal. Regnului vegetal, absorbtind radiatiile
solare
prin fotosintezã, a stabilit clima proprice propriei dezvoltãrii
- biosfera.
In acest mod, clima si regnul vegetal se devedesc dependente reciproc.
Abundenta regnului vegetal, a generat organizme parazite - rgnul animal.
Regnul vegetal, a devenit astfel, sursa existentei regnului animal.
Dezvoltarea regnului animal, a format fiinte inteligente, omul.
Prin urmare, dezvoltarea civilizatiei umane, va stinge viata pe planetã.
Fiintelor inteligente au defrisat deja regnul vegetal, distrugând
prin evolutia lor,
propriile conditii de existentã. Calea spre disparitia omului este
curba
ascendentã a traiectoriei corpului, descrisã în desen.
Starea actualã a
civilizatiei umane este rodul ratiunii creierului uman, coborât
la ratiunea
creierului de gainã. Starea este demonstratã de simbioza
conceptiei
materialistã, conservatã în aura gravitatiei, cu conceptia
creationistã
(viata de apoi), cu oameni pictati pe pereti, având aripi de gainã.
Conceptia creationostã nu acceptã cercetare, iar conceptia
materialistã este
stinsã prin definitia absurdã a energiei. Expansiunea societãtii
umane pe
pãmânt are o limitã, ca si reactia nuclearã.
