Structura internã a pãmântului
Materialismul sustine ca forma fundamentalã a existentei este materia.
Pentru conceptia materialistã, pãmântul s-a format odata cu soarele gazos,
dintr-un nor molecular. Presiunea gravitationalã este atractia atomilor, care
a format trei straturi concentrice, materia grea la centru, nucleul, mantaua
vascoasã si scoarta terestrã. Nucleul atinge milioane de bari si temperaturi de
cinci mii grade celsius. Se constatã existenta unui câmp magnetic puternic si o
miscare de rotatie, a cãror cauze sunt absolut inexplicabile. Existã si alte
fenomene inexplicabile, cãrora le spunem fenomene ale naturii, reguli, legi ale
naturii, cum ar fi energia si forta de atragere si respingere. Legile si regulile naturii
sunt proprietãtile vectorilale ale existentei. Proprietãtile vectoriale ale existentei,
constituie spatiul vectorial. Interactiunile proprietãtilor vectoriale ale spatiului
vectorial sunt Energie. Energia formeazã in spatiul vectorial proprietatea
de ortogonalitate a existentei, circuite vectoriale închise ortogonal.
Circuitele închise ortogonal formeazã structurile numite materie.
Proprietatea de ortogonalitate, cunoscuta ca regula burghiului, mâna dreapta
mana stânga etc, este prototipul structurilor vectoriale ale universului.
In circuitele închise, forta vectorialã de atractie scurteazã lungimea
circuitului si implicit, genereazã forta vectorialã centripetã.
Forta vectorialã centripetã a magnetismului unui conductor electric,
aliniazã vectorii prin comprimare - circuitul electric. Alinierea,
în interpretarea materialistã este "conductivitate sarcinilor electrice".
Campul magnetic a format asfel, un "tub" magnetic ce conservã orientarea
ortogonalã a polaritãtilor vectoriale electrice. Evident, în aceastã
configuratie dispar notiunile de "curent, curgere, trnsport si sarcini electrice".
Circuitele electromagnetice sunt circuite vectoriale închise ortogonal, fãrã
aceste absurde inventii, determinate de definitia materialistã a energiei.
Acum putem analiza structura internã a pãmântului.
Pãmântul este una din planetele generate de atmosfera soarelui - sistemul solar.
In activitatea solarã s-au format circuite vectoriale inchise ortogonal si forta
lor centripetã a incorporat masiv substantã, alcãtuind structura planetei pãmânt.
Potentialul electric radial, prezent la soare si la pãmântul devenit astfel
imponderabil, a generat forta de respingere pe o traiectorie orbitalã.
Desigur, cititorul vede aici forta de propulsie spatialã. Pe orbitã, pãmântul
impnderabil, oscileazã in jurul soarelui, intre forta vectorialã centripetã la
afeliu si forta de respingere radialã la periheliu. Pãmântul in stare de gaz,
repetã la nivel redus, fenomenul reproducerii si elibereazã un satelit - luna.
Activitatea atmosferei in continuã racire (fara aport de energie),
hidrogenul trcând prin conditiile reactiilor de fuziune
se transforma in elementele atomice, la fel si luna.
Presiunea magneticã (tensiunea).
Presiunea circuitelor vectoriale închise ortogonal, constã în fortele lor
centripete de comprimare reciprocã, eliminand oscilatiile. Presiunea descrie
astfel o cubã în crestere exponentiã spre centru, formând structura internã a
pãmântului. Presiunea electormagneticã transformã energia cineticã luminoasã,
în energie potentialã întunecatã. Configuratia structuri interne in straturi
concentrice succesive este exact consecinta cresterii exponentiale a presiunii
electomagnetice. Suprafata pãmântului a devenit un strat cu elementele
atomice solide, apoi un strat vâscos de elemente atomice, urmat de un strat
de gaz fierbinte. In gazul fierbinte, presiunea electromagneticã a ridicat
temperatura, producând reactii de fisiune. Fisiunea face tranzitia substantei
în vectori, deveniti in corpore, intensitatea circuitelor ortogonale electrice si
magnetice din zona centralã. Amplificatã continu, intensitatea circuitelor
magnetice creste forta centripetã si implicit creste exponential presiunea pe
nucleul electric. Evident, eliminând oscilatiile din nucleul electric, temperatura
devine zero Kelvin. Limita maximã a presiunii electromagnetice este nucleul
electric, înconjurat de forta centripetã a circuitelor magnetice, tensiunea
(forta electromagneticã). Prin urmare, centrul fortei circuitelor magntice nu
este centrul pãmântului este miezul circular al torului electric, centrul fortei
electromagnetice. Numai centrul fortei vectoriale centripete a circuitelor
electrice este centrul pãmântului, punctul în care nucleul comprimã axa
circuitelor magnetice. In zona nucleului electric, nu existã materie, existã
presiunea electromagnetica, o imensã energie potentialã,vazutã doar de ratiune.
Telescopul Habble este instrument, nu ratiune, el vede o "gaura neagra".
<
>