Sistemul
nervos este fenomen electromagnetic
Descrierea morfologicã a sistemului nervos
este doar începutul cunoasterii functionãrii acestuia.
Interpretare vectorialã.
Sistemul nervos opereazã cu proprietãtile oscilaãiilor
vectoriale (electromagnetice).
Generalitãti
Materia, organismele, sunt compuse din oscilatoare vectoriale, electromagnetice.
Undele electromagnetice sunt incompatibile cu sarcinile electrice.
Sistemul nervos este cea mai complexã utilizare a interactiunilor vectoriale
- oscilatii, frecventã si energie.
Sistemul nervos coordoneazã relatia organismului cu mediul extern si
intern,
prin organele de simt si prin ratiune, utilizând oscilatii EM.
Stimulii simturilor sunt frecventele oscilatiilor electromagnetice,
Sistemul nervos primeste oscilatii de la organelor de simt si le transmite
structurilor interne,
prin reteaua de nervi (ghiduri de undã), sub formã de impulsuri
similare radarului.
Oscilatiile primite de la organele de simt au si lungimi de undã
incompatibile cu sistemul nervos.
Organismul a "elaborat" procedee tehnice pentru procesarea acestora.
Exemplul edificator îl reprezintã functionarea organului auditiv:
Simtul auditiv.
Oscilatiile "mecanice" din domeniul acustic
sunt concentrate în lichidul cohlear, pe organul lui Corti.
Organul lui Corti suprapune frecventele acustice,
pe oscilatoarele cu frecvente proprii neuronilor.
Este asemanator procedeului radio, de suprapunere a informatiei pe frecventa
purtãtoare.
Frecventa neuronilor modulatã cu frecventa acusticã, ajunge
la SNC
si acceseazã din memorie informatia cu care intrã în rezonantã.
Rezonanãa procesatã este trimisã aparatului vorbirii,
care inverseazã functia organului lui Corti.
Creierul
Creierul este structurã de oscilatoare electromagnetice,
specializatã în procesarea informatiilor sub formã de
oscilatii cu anumite frecvente.
Frecventele venite din mediul extern si cele necesare functionãrii
organizmului
sunt memorate pe structura oscilatoarelor.
Acesarea se face rational (volitiv) si relational, ca rãspuns la stimuli.
Fenomenul selectãrii unei informatii din memorie este rezonanta.
Rezonanta produce si forta organelor miscãrii.
Forta muscularã
Sã ne amintim de fortele EM din arcul electric.
Firele de curent electric cu aceeasi directie si sens,
produc forta EM centripetã si forte axiale de atractie (electroliza).
Dacã schimbãm polaritãtile curentului, se schimbã
si sensul câmpului magnetic,
forta centripetã rãmâne centripetã, fortele axiale
rãmân axiale.
Deci, în curent alternativ fortele axiale din arcul electric rãmân
axiale.
Arcul electric biologic.
Celula muscularã si elementele componente sunt oscilatoare EM.
Un sir de celule musculare echivaleazã cu un conductor electric deschis.
Un mãnunchi de astfel de siruri unite la capete, formeazã un
muschi.
Impulsul nervos (oscilatii electromagnetice) ajuns în muschi,
aduce în rezonantã oscilatiile celulelor musculare (PLL?).
Rezonanta înseamnã sincronizarea, amplificarea
si integrarea oscilatiilor electromagnetice ale celulelor musculare.
Integrarea oscilatiilor electromagnetice produce fortele similare arcului
electric
în curent alternativ de înaltã frecventã!
Muschiul tinde spre forma sfericã.
Fibrele musculare adoptã forma optmã functiei.
Efectele tesutului muscular
- Tesutul muscular este o sursã de energie,
- Se încarcã si se descarcã - culturismul si atrofierea.
- Dezvoltã fortã mecanicã in raport cu intesitatea impulsului
nervos.
- Emite radiatii termice care mentin echilibrul termic al organismului - tremur,
hibernare.
- Emite radiatii optice, utilizate de organizmele animalelor din adâncul
oceanelor.
Anomaliile tesutului muscular.
- Intrã în rezonantã si din alte cauze - crampe.
- Intrarea în rezunantã la electrocutare - efectul Galvani.
