Stabilitatea structurii nucleului atomic constã în
energia curentilor de legãturã.
Atomul de hidrogen este un oscilator format din câmpuri vectoriale închise ortogonal
(electromagnetic).
Autoorganizarea hidrogenului (particulã unitate) în structuri atomice
este consecinta fortelor de atractie dintre polaritãtile lor vectoriale de semn opus,
formând curenti de legãturã (electromagnetici).
Stabilitatea curentilor de legãturã se manifestã prin oscilatiile lor (electromagnetice).
Energia curentului de legãturã E_leg este produsul dintre frecventa oscilatiei si intensitatea curentului.
E_leg = f × i
Patru atomi de hidrogen uniti prin astfel de curenti electromagnetici, compun atomul de heliu.
Geometria si simetria curentilor de legãturã din atomul de heliu,
determinã o structurã monolit, o particulã unitate extrem de stabilã.
Asa cum particula unitate, hidrogenul, compune atomul de heliu, tot astfel,
atomii de heliu si ei particule unitate, compun atomii elementelor mai grele, foarte stabile.
Atomii elementelor care integreazã în structura lor pe lângã atomii de heliu
si atomi de hidrogen, devin mai putin stabile.
Diferentierea stabilitãtii elementelor o face energia curentilor de legãturã (frecvenata),
în general invers proprtionalã cu complexitatea.
Stabilitatea idealã a curentilor de legãturã este prin urmare,
frecventa oscilatiilor lor, care tinde cãtre infinit (superconductivitate).
Explozii - reactii de dezintegrare
Interpretare corpuscularã:
Intr-o structurã de atomi radioactivi, unul dintre atomi "elibereazã" un neutron (proiectil).
Neutronul sparge atomul vecin, rezultând doi atomi diferiti.
Acestia la rândul lor elibereazã fiecare câte un neutron.
Se produc astfel reactii în lant, care descompun intreaga structurã.
Interpretare vectorialã:
Dezintegrarea sunt interactiuni electromagnetice (vectoriale),
care descompun structurile atomice, prin ruperea curentilor de legãturã.
Pentru a intelege aceste interactiuni, trebuie sã cunoastem cauzele
care rup curentii electromagnetici de legãturã.
Un cristal de gheatã expus la cãldurã, se topeste lent, pânã dispare.
Dacã este aruncat pe o plitã încinsã, cristalul dispare brusc ca o explozie.
Curentii legãturilor moleculare la sprafata cristalului de gheatã,
au intrat în rezonantã cu oscilatiile termice si moleculele s-au desprins.
Pe plitã, procesul a fost amplificat.
Mica explozie (radioactivitate)
Un mineral radioactiv este descompus în mod asemãnãtor.
Curentii de legãturã ai particulelor de la suprafata atomului radioactiv
sunt la limita minimã a energiei si oricând se pot rupe cu arc electric.
Arcul electric, o mica explozie, genereazã oscilatii electromagnetice, care se propagã centrifugal
cu viteza luminii, accelerând expulzarea particulei desprinse din atom - radioactivitate.
Radioactivitatea aratã limita stabilitãtii curentilor de legãturã în atom, pe planeta pãmânt.
In soare, limita se opreste la Heliu.
Marea explozie.
In explozia atomicã fenomenele sunt aceleasi, diferã numai conditiile în care se produc.
Sunt construite dispositive speciale, cu scopul de a obtine efecte maxime
Dispozitivul este detonat cu oscilatii electromagnetice, produse în acest scop,
în interiorul unui recipient închis si umplut cu mineral radioactiv
Curentii de legãturã ai atomilor din mineralul radioactiv
intrã simultan în rezonantã cu oscilatiile produse si se rup cu arc electric.
Imensitatea undelor electromagnetice este amplificatã de
procesele de absorbtie / emisie ale atomilor.
In procesele de absorbtie / emisie atomii absorb unde electromagnetice
si emit oscilatoare cãlãtoare (raze laser).
Oscilatoarele cãlãtoare sunt atomi de hidrogen, cu oscilatii unilaterale.
In aceste conditii, stabilitatea curentilor de legãturã din atomii mineralului,
coboarã cu viteza luminii la nivelul celui din soare.
Mineralul devine interactiuni, gaz, presiune, lumina, energie - spatiu.
Logic, spatiul ca atare nu existã.
Intinderile invizible ale interactiunilor vectoriale,
ale oscilatiilor electromagnetice si imaginile vizibile ale surselor lor,
ne-au format perceptia inerentã numitã spatiu.
Fãrã interactiuni vectoriale, fãrã energie, notiunea de spatiu nu are sens!
Fãrã interacãiuni vectoriale, universal ar fi o stea fãrã planete, sau nimic.
Deducem astfel, cã orice explozie produce interactiuni - produce spatiu!
Putem spune cã spatiul sunt interactiunile vectoriale, electromagnetice.
Interpretarea contaminãrii radioactive
Explozia atomicã este un caz particular, prin faptul cã mineralul radioactive este instabil.
Presiunea, detenta acestor interactiuni respectã legile fizicii.
Interactiuni sunt si exploziile care aruncã ghiuleaua din tun, care descompun meteoritii,
care produc fulgerele si cutremurele de pãmânt, sau care produc propulsia rachetelor.
Efectele caracteristice exploziei atomice sunt oscilatiile electromagnetice penetrante.
Oscilatiile induc rezonanta curentilor de legãturã din structurile minerale distrugând stabilitatea,
sau în tesuturile organice distrugând functiile.