Naivitatea
face parte din procesul de evolutie al cunoasterii.
Charles François de Cisternay du Fay a constatat prin experiment, cã
existã douã feluri de electricitate:
sticloasã si rãsinoasã. Acum, acea afirmatie este consideratã
"conceptie naivã"
Du Fay descoperise în experiment, proprietatea de fortã a vectorilor,
cã polaritãtile de semn opus se atrag, iar cele de acelasi fel
se resping.
Neântelegerea acestui fenomen a fost transatã prin inventarea
notiunii de sarcinã electricã -electron.
Astfel, interpretarea fenomenului electric este schimbatã fundamental
si artificial,
din fenomen vectorial în fenomen scalar, corpuscular.
Electricitatea este interpretatã si acum, un transport de particule,
de sarcini electrice.
Naiva descoperire a fost aplicatã pe modelul atomic, cu multe artificii…
Abandonarea electronului nu este un cataclism, este o schimbare de paradigmã.
Se stie cã jonctiunea PN a fost descoperitã empiric.
Cã electronul este artificial, reiese si din descrierea rolului sãu
în functionarea jonctiunii PN.
Descrierea electronicã se pierde în artficii ad-hoc, în
bariere de potential, goluri, densitate, etc.
Descrierea vectorialã este simplã, naturalã, determinatã
de proprietãtile vectorilor.
Jonctiunea PN este un fenomen de conjucturã, care comutã structura
în izolator / conductor.
Jonctiunea PN fãrã polarizare.
Jonctiunea PN, este o capacitate, cu polaritãtile atomilor unite electrostatic.
Jonctiunea
PN polarizatã direct,
Polaritãtile leagã atomii în structurã de conductor.
In jonctiune, polaritãtile atomice si câmpul lor magnetic, produc
fortã EM centripetã (arc electric)
