Existenta, de la nimic la univers

Existenta, de la nimic la univers
Existenta este energie cu proprietãti vectoriale.
In circuite închise, vectorii se înconjoarã ortogonali si reciproc,
formând oscilatoare dublu tor, electromagnetice - atomi de hidrogen.
Oscilatoarele sunt substante cu proprietãti corpusculare - materie.
Legile de organizare a materiei, decurg din proprietãtile vectorilor,
care existã sub formã de energie - oscilatii.
Lipsa energiei, a oscilatiilor, echivaleazã cu inexistenta.
Materia este organizatã în sisteme, structurate pe principiul
oscilatiilor vectoriale ortogonale - electromagnetice.
Sistemele sunt formate prin accelerarea substantei pe doua directii:
- Acceleratia vectorialã centripetã - gravitatia.
- Acceleratia vectorialã unghiularã - vârtejul.
Sistemul stelar
In norul de hidrogen scenariul se repetã, polaritãtile atomilor ordonate
în circuite ortogonale închise, produc acceleratie centripetã.
Este fenomenul caracteristic astronomiei - "gravitatia"
Acceleratia centripetã comprimã sferic hidrogenul si produce potentialul electric radial.
Potentialul electric radial produce acceleratia unghiularã.
Acceleratia unghiularã produce vârtejul si fortificã electroidul.
Electroidul si magnetismul sãu ortogonal, amplificã acceleratia centripetã
si ciclul transformãrii formelor de energie se repetã continuu.
Aceastea sunt interactiunile existentei unei stele.
Sistemul galactic
Cel mai probabil, nucleul unei galaxii poate fi format de stele binare
în interiorul unui roi de stele.
Energia formãrii unei galaxii este dependentã de fluxul de substantã captata de nucleu.
Fluxul de substantã accelerat spre nucleu este produs de acceleratia electromagneticã centripetã,
extinsã si asupra stelelor învecinate.
Avalansa mare de substantã amplificã energie electroidului, a câmpului magnetic
si produce efectul de gaurã neagrã.
Exemplul acestui fenomen este structura planetei pãmânt.
Electroliza este procesul de transfer a substantei, între doua structuri cu polaritãti vectoriale opuse.
Substanta (materia) este transportatã de la polul nord la polul sud, formând acolo un continent.
Uriasa acceleratie centripetã din nucleul galaxiei, transportã hidrogenul din axa magneticã în electroid,
dar si din polul magnetic nord în polul magnetic sud, unde formeazã centrul luminos al galaxiei.
Polul nord ramâne fãrã substantã si fãrã radiatii optice (întunecat).
Fenomenul întunecat îl au toate galaxiile, însã, unele ne aratã polul nord, iar altele ne aratã polul sud.
Toate stelele si planetele prezintã fenomenul întunecat, deoarece locul geometric
al acceleratiei centripete nu este punctul din centrul sferei, este cercul din miazul electroidului.
Polarizarea electromagneticã a substantei
Electromagnetismul sunt interactiuni ale fortelor electrice si magnetice.
In substantã, polaritãtile electrice si magnetice sunt solidar ortogonale.
Dacã se orienteazã una din polaritãti se orienteazã si cealaltã si se produc interactiuni:
fortã electromagneticã centripetã (gravitatie).
In afara substantei, interactiunile sunt pur vectoriale si constituie spatiul.
Deci, între soare si planete sunt interactiuni pur vectoriale - spatiu.
In desenul didactic, electroidul este un conductor inelar.
In realitate, electroidul este polarizarea substantei în întregul ei.
Forta electromagneticã centripetã împinge polaritãtile electrice spre miezul circular al electroidului, unde intensitatea orientãrii creste.
Intensitatea orientãrii polaritãtilor electrice este maximã în miezul electroidului
si proportionalã cu forta electromagneticã centripet?.