Stiinta falsã
Pentru conceptia materialistã, fenomenele naturii sunt forme ale materiei.
In lipsa alternativelor logice, unele fenomene sunt interpretate absurd.
Astfel, energia este "o functie de stare", starea de miscare a materiei.
Dar, miscarea se produce numai prin actiunea unei forte, impuls, energie.
Miscarea relevã cã existenta energiei precede în timp existenta materiei!
Rationamentul demonstreazã cã energia este forma fundamentalã a existentei.
Conceptia materialistã a fost si este o eroare fundamentalã, care a afectat
evolutia fiintei umane si implicit a planetei, având consecintã, starea actualã.
In absenta ratiunii, definitia energiei, veche de un secol, a devenit dogmã.
Deci, pentru a produce energie electricã, dogma trebuia aplicatã.
Asa a fost inventat curentul de particule materiale, de sarcini electrice.
Sã admitem prin absurd, cã electricitatea este un curent de sarcini electrice.
Oersted a descoperit legãtura indisolubilã dintre electricitate si magnetism.
De fapt, Oersted a descoperit proprietatea vectorialã de ortogonalitate.
Câmpul magnetic generat de soare se întinde cât cuprinde sistemul solar.
Evident, inelul electric înconjurat de magnetism, va fi si el urias.
Inventarea unui curent de sarcini electrice este absurdã si pentru cã,
magnetismul si electricitatea sunt mãrimi vectoriale, energie.
Fortele centripete ale circuitelor vectoriale închise ortogonal, ridicã
exponential presiunea electromagneticã spre centru, modificând succesiv
structura soarelui, pe raza de 700 000 Km. Materialistii numeste fenomenul,
colaps gravitational, argumentat cu alte erori. Presiunea si densitatea
circuitelor electromagnetice comprimã nucleul solid, inelul electric
fãrã materie, la temperatura de zero K si culoare neagrã.
Aceastã structurã este de neimaginat pentru conceptia materialistã.
Materialismul nu poate arãta structura internã a pãmântului, cum o aratã
anailza relatiilor dintre magnetism, electricitate si energie, fiindcã,
aceste fenomene sunt mãrimi vectoriale, ascunse materialismului.
Forta vectorialã centripetã si Ortogonalitatea.
Când fortele de atractie dintre polaritãtile vectorilor formeazã un circuit
închis, simultan se formeazã în plan ortogonal un alt circuit închis.
Aceastã structurã este proprietatea vectorialã de ortogonalitate.
Microscopic, ortogonalitate produce structuri simetrice, circuitele
trec unul prin interiorul celuilalt si formeaza atomi de hidrogen.
Macroscopic, ortogonalitate produce structuri asimetrice, un circuit este
înconjurat si comprimat de celãlalt, devenind nucleul corpurilor cosmice.
Circuitul înconjurat sunt polarizãrile vectoriale de pe firul lui Stephen Gray.
Circuitul vectorial înconjurãtor este circuitul magnetic al lui Oersted.
Circuitele închise ortogonal sunt circuite vectoriale identice.
Prin denumirile topografice electrice si magnetice, identitatea lor a fost
diferentiatã din obscurantism. Realitatea nu poate fi trucatã dupã voie,
electricitatea sunt polarizãrile vectoriale Gray, orientate în directie si sens,
de circuitul ortogonal Oersted. In circuitele vectoriale închise, polaritãtile
se atrag pânã devin un vector nul si implicit, produc scãderea diametrului
si crestera densitãtii, a presiunii. Miscarea prin scãderea diametrului genereazã
forta vectorialã centripetã. Fortele centripete ale circuitelor vectoriale
închise ortogonal, nu se pot traversa deciproc si devin presiune, în crestere
exponentialã spre centru. Centrul structurilor asimetrice este circuitul vectorial
înconjurat, nucleul electric, comprimat de circuitul vectorial înconjurãtor, de
câmpul magnetic. Circuitul magnetic este înconjurat si comprimt de nucleul electric,
numai pe tangenta din centrul nucleului, formând axa magneticã. Practic,
ansamblul circuitelor magenetice fixate în axa magneticã sunt circuite
vectoriale închise si circuite polar deschise. Densitatea circuitelor vectoriale
polar deschise se resping, polarizând curbiliniu spatiul vectorial si închid
circuite la mari distante, reluând miscarea centripetã. Evident, nucleul electric
este energie potentialã, mentinutã de energia cineticã, de miscarea centripetã a
circuitelor magnetice. Deci, forta magneticã este energie cineticã, generatã de
miscarea centripetã a circuitelor, fie de respingere, fie de atragere, functie de
orientare. Newton, aflat în interiorul fortei centripete, a perceput-o ca atragere.
<
>