Conductivitatea vectorialã,
Conductivitatea vectorialã este conductivitatea energiei sunt
modalitãti posibile de interactiuni, ale proprietãtilor
vectoriale.
Conductivitatea electricã.
Conductivitatea electricã este simpla orientare în directie
si sens
a polaritãtilor vectoriale. Circuitul vectorial închis, formeazã
simultan
un alt circuit vectorial închis ortogonal - proprietatea de ortogonalitate.
Proprietatea vectorialã de ortogonalitate constituie structura
corpurilor
microscopice si macroscopice. Fortele de atractie din circuitele vectoriale
închise ortogonal scurteazã lungimea circuitelor amplificând
intensitatea si
genereazã forte centripete. Astfel, circuitele vectoriale închise
ortogonal
se comprimã reciproc, formând microscopic atomul de hidrogen.
Atomul de hidrogen este energie potentialã, este o structurã
a interactiunilor
vectoriale, consideratã fals de materialism, forma fundamentalã
a existentei.
Polarizãrile vectoriale deschise ale atomilor de hidrogen, închid
între ele
circuite de legãturi puternice, formând elementele atomice.
La rândul lor, polarizãrile vectoriale ale elementelor orientate
în directie
si sens, formeazã circuite vectoriale închise ortogonal -
energia electricã.
Evident, conductivitatea electricã nu este un curent, o deplasare
a ceva.
Conductivitatea magneticã.
Conductivitatea magneticã este specificã numai mineralelor
cu structurile
oxizilor de fier, numite feromgnetice. Tipic acestor structuri vectoriale
sunt
microcircuitele polaritãtilor atomice închise ortogonal,
cu polii magnetici nord
si sud - micro magneti. In mineralul feromagnetic neutru, micro magnetii
sunt
legãturi în structurã. Asa cum conductivitetea electricã
este simpla orientare
în directie si sens a polaritãtilor vectoriale, conductivitetea
magneticã este
simpla orientare în directie si sens a polilor magnetici, sub actiunea
unui câmp
magnetic extern. Micro magnetii au comutat legãturile polilor din
structurã in
orientarea câmpului extern. Dupã înlãturarea
câmpului magnetic extern,
micro magnetii ramân atrasi reciproc, pe noua orientare.
La o animitã temperaturã, orientarea polilor revine la structura
neutrã,
determinatã de oscilatiile generate de ruperea legãturilor
orientate magnetic.
Deci, structura feromagneticã polarizatã alternativ, produce
energie termicã.
Conductivitatea termicã.
Conductivitatea termicã se referã la interactiunea spectrului
de frecvente
vectoriale (electromagnetice) emis în spatiul vectorial, cu structurile
atomice
si moleculare, minerale si organice, producând rezonante circuitelor
lor
vectoriale. Prin urmare, conductia termicã este propagarea energiei
oscilatiilor, prin rezonantã, structurile atomice si moleculele
devenind
relee (receptie/emisie). Lumina emisa de soare este energia spectrului
de
frecvente, care genereaza rezonante structurilor atomice si moleclare
de pe
suprafata pãmântului si din atmosferã. In atmosfera
pãmântului predominã
domeniul infrarosu, desi rezonante produc toate frecventele spectrului.
Pentru conceptia materialistã, notiunea de temperaturã este
într-o totalã
confuzie, cu notiunile de cald si rece, limitate empiric, la spectrul
de fercvente
apt dezvoltãrii organizmelor vii. Materialismul explicã
propagarea termicã,
prin ciocniri între particulele elementare (sarcini electrice) învecinate,
din
aproape în aproape. Spatiul, mediul de propagare a energiei nu participã,
fiind necunoscut. Conductivitatea circuitelor vectoriale electrice,
magnetice si termice sunt forme de polarizare a spatiului vectorial -
energie.