Petele solare

Petele solare
Petele solare demonstreazã încã odatã, cã existenta este energie cu proprietãti vectoriale.
Obiectele uniuversului sunt energie cu proprietãtile vectoriale în continuã interactiune.
Exercitiu de imaginatie.
Sa presupunem prin absurd, cã interactiunile proprietãtilor vectoriale ale energiei
nu se produc si cã acea energie nu existã.
Existenta devine inexistentã - universul devine nimic!
Interactiunile proprietãtilor vectoriale existã, denumite electromagnetism,
regula burghiului, sarcini electrice, cuante, etc.
Universul existã.
Caracteristicile comune obiectelor universului, determinate de interactiunile proprietãtilor vectoriale:
formã sfericã, miscare de rotatie, energie cineticã (magnetism) si energie potentialã (electricitate).
Obiectele uniuversului sunt organizate fractal, în sisteme lenticulare: galactice, stelare si planetare.
Energia potentialã a soarelui (electroid) se converteste în energie cineticã (magnetism),
care la rândul lui se converteste în electroid.
Acesta este circuitul energiei, care tine în existentã corpurile cosmice.
Energia cineticã, forta centripetã a soarelui, accelereazã substanta
si o polarizeazã electric, producând potential electric radial.
Câmpul magnetic perpendicular pe potentialul radial,
produce substantei acceleratie electromagneticã unghiularã.
La suprafata soarelui, sfera gazoasã este perturbatã de aceste interactiuni
electromagnetice. Geometria sferei solare în rotatie este deformatã
de gruparea periodicã a planetelor, provocând maree.
La suprafatã, miscarea gazului formeazã vârtejuri uriase, circuite electrice închise,
care devin circuite electromagnetice cuplate ortogonal.
In abundenta substantei solare, circuitele electromagnetice cuplate se dezvoltã rapid,
fiind circuite ale energiei tipice obiectrlor cosmice, cu autonomie,
fortã centripetã, sfericitate, miscare de rotatie.
Aceste structuri sferice, cu diamrtre de zeci de mii de km.
si densitãti mari, nu au locul potrivit densitãtii lor.
In spatiul cosmic, ar fi planete gazoase.
Aici, fiind apropiate, polaritãtile lor magnetice se asociazã precum atomii în "molecule".
Detaliile despre lumina structurilor si migratia cãtre ecuator sunt legi fizice.
Aceste structuri ce comprimã gaz solar la densitãti mari sunt efemere.
Existenta lor se incheie dupã o rotatie a soarelui în jurul axei lui.
Datoritã densitãtii acumulate si acceleratiei centripete,
structurile se scufundã în masa solarã, unde se descompun producând noi perturbatii.