Implicatiile
electroidului
în cunoasterea fenomenelor electrice.
Electroidul nu poate fi un “curent al sarcinilor electrice”.
Curent electric, sarcini electrice nu existã, sunt interpretãri
primitive ale fenomenului electric.
Electroidul este starea potentialã a energiei cu proprietãti
vectoriele,
existential legatã de starea cineticã.
Starea cineticã a energiei sunt proprietãtile vectoriale în
actiune, care nu se vãd, nu se aud.
Dintre proprietãti a fost perceputã doar forta (centripetã),
pe care Newton a numito gravtatie.
Energia potentialã a sistemului solar, eleectroidul, produce în
mod continuu energie cineticã,
magnetismul sistemului si simultan, magnetismul sistemului produce electroidul.
Starea potentialã a energiei, electroidul, nu oscileazã alternatve
cu starea cineticã,
precum în celelalte oscilatii vectoriale.
Energia potentialã si energia cineticã, electricitatea si magnetismul,
"curg" continuu cu viteza luminii una în forma celeilalte.
Fenomenul poate fi comparat cu circuitul apei în naturã:
Sa ne imaginãm energia potentialã a unui lac de acumulare,
care curge cu vitezã în hidrocentralã, se evaporã
si vaporii se condenseazã revenind în lac.
Din acest circuit a fost utilizatã o parte din energia cineticã,
convertitã în electricitate.
Comparatia este diferitã în cazul bateriei unui automobil electric:
Bateria este sursã de energie potentialã.
Energia sursei constã în orientarea polaritãtilor vectoriale
în acelasi sens.
Consumul energiei potentiale este conversia ei în energia cineticã
utilizatã,
când orientarea polaritãtilor redevin legãturi ale strcturii
sursei.
Sursa golitã de energie potentialã se reâncarcã
si ciclul se repetã.
Gândul fuge cãtre fenomenul de mai sus, descãrcarea si
încãrcarea sã fie în circuit închis.
Ideea este ca magnetismul circuitului închis, sã fie utilizat
la reorientarea polaritãtilor sursei
(fenomenul propagãrii electricitãtii în circuite închise).
In acest mod nu sunt necesare surse cu capacitãti mari (de rezervã).
Ceva nou, întotdeauna începe cu variante experimentale:
La început, se va experimenta pe bateriile cu struturi chimice.
Treptat, se va renunta la structura chimicã, asa cum în cazul
diodei
s-a ranuntat la balonul de sticlã si la condensatorul variabil cu aer.
Fenomenele din grafene si din experimentul Seebeck,
pot fi luate în discutie pentru realizarea unei surse solide cu potential
electric,
în care sarcina în sine (energia cineticã) sã regenereze
energia potentialã.
In desene se aratã schematic legãturile elementelor din circuit:
Sursa, consumatorul si circuitul reactiv.
La închiderea circuitului, sursa pierde din polaritãtile orientate
devenite energie cineticã, iar circuitul reactiv le reorienteazã.
Rolul circuitului reactiv este sã producã fortã EM centripetã
pe sursã,
limitând descãrcarea proportional cu sarcina.
Experimentul Seebeck.
In experimentul Seebeck, cele douã contacte sudate sunt polarizate
electric de structurile pn.
Polaritãtile având sensuri opuse, una opreste propagarea celeilalte.
Prin încãlzirea unei suduri, polaritãtile atomilor capãtã
libertate de orientare
si polaritãtile sudurii reci se propagã închizând
circuitul.
Sudura încalzitã poate fi sbstituitã de un conductor intermediar
(grafene?)
si un procedeu care închide circuitul electric fãrã alte
polarizãri de contact.
Sudarea semiconductorilor PN, formeazã o zonã cu legãturi
atomice stabile (EM),
în care polaritãtile electrice sunt orientate preponderent cu
sensul PN.
Polarizarea electricã PN este similarã cu polarizarea magneticã
NS.
Electrizarea se propagã în circuit închis, asa cum se propagã
si magnetizarea.
Realizarea unui element electric.
Semiconductorii PN sub formã de lamele foarte subtiri,
lipite prin sudare electricã (DC), pot fi stantate sub formã
de seibi plate.
Foarte subtiri, pentru a nu forma alte polarizãri cu conductorul intermediar.
Sudate electric (DC), pentru a creste densitatea polaritãtilor orientate.
O astfel de saibã polarizatã electric, este elementul ce compune
o baterie.
Varianta bateriei in formã de solenoid.
Aceastã variantã închide si mai mult circuitul energiei.
Conductorul intermediar fiind o diodã, respsctiv o jonctiune pn,
bateria devine conductor cu sectiune cilindricã sau dreptunghiularã.
Circuitul reactiv este în forma de solenoid.
