Curentul electric este curent vectorial
Frederick Guthrie a constatat în 1873, cã un electroscop încarcat pozitiv,
se descarca atunci când se aducea în apropiere, o bucatã de metal încalzitã si legatã la pãmânt.
Dar, descãrcarea nu se producea, dacã electroscopul era încãrcat negativ.
Experimantul aratã cã pãmântul are polaritate electricã negativã.
De ce pãmântul are polaritate negativã?
Potentialul electric al pãmântului are ca nivel de referintã, suprafata terestrã.
Logica acestui nivelul de referintã, este cã aici existãm noi, vietuitoarele.
Crescând altitudinea, potentialul creste pozitiv.
In adâncime spre centrul pãmântului, potentialul creste negativ.
La termometru, nivelul de referintã este zero,
peste zero temperatura creste pozitiv, sub zero temperatura creste negativ.
Cine si cum produce potentialul electric al pãmântului?
Interactiunea vectorialã centripetã se propagã prin substantã spre centrul pãmântului cu viteza luminii,
accelerând-o si polarizând-o vectorial (electric)
Polaritãtile substantei pe direcãia propagãrii interactiunii centripete, constituie potentialul electric al pãmântului.
Tabloul vectorial al elementelor
Doi vectori (curenti vectoriali), se înconjoarã ortogonal unul pe celãlalt,
formând un oscilator dublu tor - atom de hidrogen sau nucleon.
Hidrogenul are stabilitate, simetrie ortogonalã si este primul element al tabloulului.
Cei doi curenti vectoriali, sunt cunoscutele câmpuri electrice si magnetice.
Curentul vectorial leagã nucleonii intre ei, adãugând rând pe rând noi elemente în tablou.
Simetria si stabilitatea primului element, se modificã cu fiecare nucleon adãugat,
pânã ce elementele devin instabile, radioactive.
Aceste modficãri, determinã proprietãtile elementelor.
Curentul vectorial
Curentul vectorial, este închiderea celor douã orientãri ortogonale (electrice si magnetice).
Proprietatea semiconductorului de a stabili sau nu curentul vectorial prin jontiunea PN,
vine de la simetria curentilor vectoriali.
Unor atomi, le lipseste simetria ortogonalã a curentilor vectoriali.
Deci, polaritatea acestora nu se induce atomilor vecini, pentru a forma curentul vectorial.
La lipsa simetriei, contribuie si abundenta radiatiilor (fononii, temperatura)
La "polul" opus, se constatã superconductivitatea electricã si magneticã.
Jonctiunea vectorialã PN
Electrostatic:
Jonctiunea structurilor P si N, formeazã o capacitate, cu cele douã structuri încarcate electrostatic.
Polaritãtile jonctiunii, liniile de câmp, se unesc electrostatic.
Electromagnetic:
Alimentarea directã, închide curentii vectoriali prin toate polaritãtile jonctiunii
si declanseazã interactiunea centripetã, stabilid o punte curentului - (arc electric)
Evident, arcul se poate realiza si cu jonctiuni de metal pur, alimentate în DC si AC
Alimentarea inversã, comutã polaritãtile care nu se inverseazã, pe noile polaritãti acum opuse
si genereazã curenti turbionari, care intrerup curentul vectorial între structuri (puntea a cãzut).
<
>