De la structuri minerale, la structurile ADN
Spectrul electromagnetic este o descoperire relativ recentã si încã subiect de cercetare.
Conventional, oscilatiile circuitelor electrice diferã de oscilatiile radiatiilor (a undelor).
In circuitele electrice oscileazã miscarea sarcinilor electrice,
iar în radiatii oscileazã “un fel de materie specialã”.
In interpretarea vectorialã, spectrul de frecvente sunt oscilatii ale energiei cu proprietãti vectoriale.
Stãrile energiei, potentialã si cineticã, trec continuu reciproc si altetrnativ în cele douã stãri.
Acestea sunt oscilatiile care compun spectrul de frecvente al materiei.
Evident, oscilatiile nu pot fi numai energie cineticã sau numai energie potentialã.
Oscilatiile energiei cinetice si potentiale constituie EXISTENTA.
Rationamentul demonstreazã cã universul are energie potentialã si cineticã în pãrti egale.
În spectrul de frecvente, „lumina, culorile, temperatura (cald, rece)” nu existã!
Acestea sunt senzatii percepute de organele noastre de simt (pentru apãrare si orientare),
la interactiunile cu anumite frecvente din spectru.
Oscilatiile energiei sunt fundamentul structurilor minerale si organice.
Oscilatoarele, hidrogenul, compun structurile elementelor minerale,
continuând cu structuri mai complexe, pânã la structurile organice.
Deci, structurile organice sunt urmarea evolutiei în organizarea materiei,
începând cu oscilatorul dublu tor – hidrogenul.
Oscilatorul dublu tor este rezultatul interactiunilor energiei cu proprietãti vectoriale.
Axa polarã a unui tor este tangentã la celãlalt tor, datoritã ortogonalitãtii.
Amplitudinea celor douã axe oscileazã simulan cu oscilatiile torului lor.
Oscilatia energiei, cineticã si potentialã, descrie forme spatiale (câmp),
echilibrul fiind intre formã toroidalã si forma de “electromagnet”.
Hidrogenul prezintã si ipostaza de oscilator cãlãtor.
Fenomenul se poate compara cu oscilatiile uni pendul, tansformate în miscare de rotatie.
Când energia oscilatorului creste, torul cinetic depãseste forma de electromagnet si trecând în “fatã”.
Oscilatiile bilaterale ale hidrogenului stationar, sau transformat în oscilatii unilaterale.
Prin aceastã transformare, hidrogenul capãtã o miscare liniarã cu viteza luminii si o miscare de rotatie.
Oscilatorul nu se roteste ci orientarea polaritãtilor este decaleatã
succesiv numai spre stânga cu p/2, de proprietatea ortogonalitãtii.
Polaritãtile atomului de hidrogen sunt perpendiculare pe directia propagãrii si nu au nici miscare de
translatie nici de rotatie, pulseazã, lasã pur si simplu o amprentã în mediu, precum urmele de pasi.
Oscilatorul cãlãtor este propulsat de energia propriilor oscilatii.
Energia lui disociazã structuri de substantã, fiind utilizat în prelucrãri “mecanice” si chirurgie.
De la structuri minerale la structuri organice.
Toate structurile materiale sunt rezultatul interactiunilor vectoriale.
Experimentul Miller-Urey, a demonstrat cã scânteile electrice pot genera aminoacizi
si zaharuri într-o atmosferã încãrcatã cu apã, metan, amoniac si hidrogen.
“Scânteile electrice” fiind interactiunea catalizatoare.
Scânteile, arcul electric este un fenomen electromagnetic natural,
utilizat în multe procese: sudurã; furnal; explozii; proiectoare de luminã; led; etc.
Dacã în experimentul cu arc electric existã o componenta catalizatoare a aminoacizilor,
simultan existã si alte componente distructive.
Experimentul Miller-Urey poate fi repetat în alte conditii, cu interactiuni adecvate scopului.
Noile conditii constau în proiectarea de impulsuri cu atomi de hidrogen cãlãtor,
asupra unui mediu cu elementele componente ale structurii aminoacizilor.
Atomul de hidrogen, oscilatorul dublu tor cãlãtor (raza laser),
are caracteristici comune cu structurile helicoidale, putând fi un bun catalizator:
1 energia oscilatiilor propagã liniar atomul cãlãtor, cu viteza luminii;
2 succesiunea polaritãtilor descriu curbe helicoidale spre stânga;
3 proprietatea de ortogonalitate produce chiralitatea axialã constatatã;
Sructurile aminoacizilor sub forma de scarã helicoidala pot fi efectul catalizator
al trecerii atomului de hidrogen prin mediul adecvat,
cum este efectul catalizator al polarizãrii inverse în conductia unei diode.

<