fundamentalã a existentei naturii.
Unica fortã elementarã a naturii, a energiei
este interactiunea dintre douã polaritãti vectoriale, care
compun prin atractie,
circuite vectoriale închise. In circuitele închise, atractia
contractã dimensiunile
circuitului cãtre centru, devenind forte de comprimare centripetã
- forte centripete.
Circuitul vectorial închis, un cerc desenat este un simbol, numit
de Michael
Faraday câmp de forte. Câmpul lui Faraday este în realitate
spatiu vectorial
orientat în circuit închis. Spatiul vectorial este intinderea
infinitã a proprietãtilor
vectoriale, cu structurã încã necunoscutã.
Dar, cu mare probabilitate, cunoscutã
de alte fiinte din univers, care pot constitui o forma fundamentalã
a existetei,
mult mai aprofundatã. In spatiul vectorial, un circuit închis,
compune simultan
în plan ortogonal, un alt circuit închis, fenomen numit proprietatea
vectorialã
de ortogonalitate. Circuitele vectoriale închise ortogonal, reprezintã
prima
structurã vectorialã microscopicã cu formã
materialã, numitã atom de hidrogen.
Atomul de hidrogen este forma fundamentalã a conceptiei materialiste,
considerat la început, indivizibil. Studiind structurile atomilor,
Rutherford a
constatat experimental, cã atomii au un nuclu minuscul, încojurat
în mare
parte de un spatiu gol. Interactiunile proprietãtilor vectoriale
au produs în
spatiul vectorial, multimea de structuri microscopice, hidrogen, compunând
cu aceste strcturi, la nivel macroscopic, circuite vectoriale închise
ortogonal, stele.
Prin deplasare, fortelor centripete polarizeazã "electrostatic"
sfera stelarã.
Având polarizãri vectoriale de acelasi semn, stelele se resping.
Presiunea imensã a fortelor centripete, determinã modificarea
orientãrii
si densitãtii circuitelor vectoriale micro si macroscopice din
sfera stelei.
In fotosferã si cromosferã, presiunea amplificã energia
cineticã, radiatiile si
reproduce masiv atomi de hidrogen. Aceastã activitate, degajã
continuu
radiatii în exteriorul si interiorul stelei. In exterior emite spectrul
de frecvente
si structuri microscopice. Periodic, reproduce si structuri macroscopice,
respinse succesiv pe traiectorii, de fortele polarizarilor lor electrostatice,
formând sisteme stelare sau galactice, univrersul. In interiorul
stelei, presiunea
în crestere exponentialã, descompune structurile vectoriale,
le orienteazã si le
include în circuitele ortogonale stelare, mãrind exponential
densitatea lor, sub
formã de energie potentialã. Interpretarea materialistã
este limitatã, plinã de
obscuritate, absurdã. Pentru conceptia materialistã, punctul
de plecare al
formãrii universului este "colapsul gravitational", care
provocã o ierarhizare a
structurilor, dând nastere roiurilor de galaxii, grupurilor de stele
si planetelor, punct.
Succint, big bangul explicã aparitia materiei, energiei, spatiului
si timpului,
altfel spus a existentei universului, punct. Aceastã teorie încearcã
sã explice
de ce universul se extinde, contrazice, dar se bazeazã pe gravitatie.
O conceptie imaginarã, predominantã în civilizatia
terestrã este dogma
creationismului, o putere supranaturalã, care a "fãcut"
cerul si pãmântul.