-
Existenta este energie
vectorialã.
Specia umanã si dezvoltarea inconstientã.
Ce reprezinã specia umanã pentru planetã si ce reprezintã
planeta pentru
-
specia umanã, în conditiile
în care specia umanã nu cunoaste ca planeta
este structura biologicã din care s-a nãscut? Inmultiti-vã!
si ne-am înmultit...
Cu actuala definitie a energiei este foarte greu de acceptat structura
internã
a stelelor, cu un nucleu electric la temperatura zero Kelvin. Definitia
este
generatoare de formalism stiintific si dogme, de falsuri. Prin urmare,
definitia
a produs electronul, o minciunã mai mare ca universul! In acest
articol descriu
fenomenele care produc structura internã a stelelor. Esenta energiei
vectoriale
sunt proprietãtile vectoriale incognoscibile, percepute doar ca
efecte, prin
organele de simt si de ratiune prin instrumente de mãsurã.
Proprietãtile
energiei vectoriale sunt forte de atragere si forte de respigere, care
formeazã
perechi de circuite închise ortogonal, unul în jurul celuilalt.
Trebuie sã
recunosc, vectorul fiind simbolul unui fenomen, a fost vãzut în
subcontientul
meu ca o mãrime scalarã, care în circuite singulare
închise ortogolal, explica
prin trigonometrie forta centripetã. O gandire mai profundã
a schimbat
forma acestei interpretãri, arãtând fenomenele într-o
formã mult mai interesantã.
Dincolo de limita perceptiei senzoriale, efectele fortelor vectoriale
aratã
interdependentã, interactionând ca un tot, numit energie
vectoriala. Forta de
atractie este o marime variabilã, care formeazã spectre
ale densitãtii.
Forta de atractie, regina proprietãtilor vectoriale.
Se constatã cã, fortele de atragere genereazã simultan,
circuite vectoriale
inchise ortogonal. Se deduce cã, fortele de atractie dintre polaritãtile
vectoriale de semn opus din fiecare circuit, transformã energia
lungimii
circuitului în densitate si implicit în forta centripetã,
pânã la un punct
central comun. Fenomenul explicã si cresterea fortei centripete,
invers
proportional cu raza. Fenomenul explicã si cresterea fortei centripete,
-
a densitãtii spatiului vectorial,
invers proportional cu raza. Forta centripetã
-
este numitã de Newton gravitatie,
iar Einstein o numeste spatiu curb,
-
in realitateeste este spectrul densitatii
spatiului vectorial orientat.
-
Punctul central comun, cu spatiul vectoaial
înconjurãtor polaritzat
-
de structura internã, este nucleul
din experimentul lui Rutherford.
Microscopic, circuitele se contractã si se dilatã reciproc
si alternativ,
osciland cu propriile frecvente de rezonantã, în jurul unui
echilibru.
La nivel astronomic, circuitele vectoriale închise ortogonal
nu pot oscila.
Fortele de respingere ale unui circuit (magnetic) se propagã ortogonal
în jurul
celalalt circuit (electric), formând o structurã astronomicã
bipoalarã, stabilã.
In aceastã structurã, energia cineticã a circuitului
magnetic, se transformã
continuu în energia potentialã a circuitului electric si
invers.
Aparenta fortã centripetã este derivatã din proprietatea
vectorialã de atragere.
<< In mintea mea, circuitele ortogonale ale energiei vectoriale,
electrice si
magnetice, reprezentate prin linii distincte, nu aratã realitatea.
Uriasa densitate
a energiei potentiale din centrul structurii se destinde cinetic prin
polii
magnetici, sub formã de poleritãti deschise, cu potential
asemanator
generatorului Van de Graaff. Potentialul polar al circuitelor deschise,
polarzeazã curbiliniu spatiul vectorial, pe distante astronomice,
circutele
deschise fiind spatiu vectorial orientat omogen. Circuitele au aliniat
în serie
polaritatile spatiului vectorial cu fortele de atragere, iar curbiliniu,
cu fortele
de respingere, circuitele având acelasi sens. Circuitele deschise
se propagã
precum undele radio, dar fãrã oscilatii. In plan ecuatorial,
polarizãrile
spatiului vectorial orientat omogen închid circuitul, delimitat
lentiform.
In spatiul lentiform, propagarea fortelor de atractie continuã,
generând
cresterea densitatii circuitelor închise, invers proportional cu
raza curburii,
formând spectrul densitãtii, cu limita maximã în
circuitul electric, zero oscilatii,
zero Kelvin. Evident, interactiunile se produc cu viteza luminii. Intruziunile
structurilor microscopice (a atomilor) în spatiul lentiform, suferã
interactiunile
-
densitãtii, panã la suprimare.>>
Am descris sumar, interactiunile energiei
-
vectoriale, care formeazã structurile
interne ala corpurilor astronomice.
-