Existenta este energie vectorialã.
Specia umanã si dezvoltarea inconstientã.

Ce reprezinã specia umanã pentru planetã si ce reprezintã planeta pentru
specia umanã, în conditiile în care specia umanã nu cunoaste ca planeta
este structura biologicã din care s-a nãscut? Inmultiti-vã! si ne-am înmultit...
Cu actuala definitie a energiei este foarte greu de acceptat structura internã
a stelelor, cu un nucleu electric la temperatura zero Kelvin. Definitia este
generatoare de formalism stiintific si dogme, de falsuri. Prin urmare, definitia
a produs electronul, o minciunã mai mare ca universul! In acest articol descriu
fenomenele care produc structura internã a stelelor. Esenta energiei vectoriale
sunt proprietãtile vectoriale incognoscibile, percepute doar ca efecte, prin
organele de simt si de ratiune prin instrumente de mãsurã. Proprietãtile
energiei vectoriale sunt forte de atragere si forte de respigere, care formeazã
perechi de circuite închise ortogonal, unul în jurul celuilalt. Trebuie sã
recunosc, vectorul fiind simbolul unui fenomen, a fost vãzut în subcontientul
meu ca o mãrime scalarã, care în circuite singulare închise ortogolal, explica
prin trigonometrie forta centripetã. O gandire mai profundã a schimbat
forma acestei interpretãri, arãtând fenomenele într-o formã mult mai interesantã.
Dincolo de limita perceptiei senzoriale, efectele fortelor vectoriale aratã
interdependentã, interactionând ca un tot, numit energie vectoriala. Forta de
atractie este o marime variabilã, care formeazã spectre ale densitãtii.
Forta de atractie, regina proprietãtilor vectoriale.
Se constatã cã, fortele de atragere genereazã simultan, circuite vectoriale
inchise ortogonal. Se deduce cã, fortele de atractie dintre polaritãtile
vectoriale de semn opus din fiecare circuit, transformã energia lungimii
circuitului în densitate si implicit în forta centripetã, pânã la un punct
central comun. Fenomenul explicã si cresterea fortei centripete, invers
proportional cu raza. Fenomenul explicã si cresterea fortei centripete,
a densitãtii spatiului vectorial, invers proportional cu raza. Forta centripetã
este numitã de Newton gravitatie, iar Einstein o numeste spatiu curb,
in realitateeste este spectrul densitatii spatiului vectorial orientat.
Punctul central comun, cu spatiul vectoaial înconjurãtor polaritzat
de structura internã, este nucleul din experimentul lui Rutherford.
Microscopic, circuitele se contractã si se dilatã reciproc si alternativ,
osciland cu propriile frecvente de rezonantã, în jurul unui echilibru.
La nivel astronomic, circuitele vectoriale închise ortogonal nu pot oscila.
Fortele de respingere ale unui circuit (magnetic) se propagã ortogonal în jurul
celalalt circuit (electric), formând o structurã astronomicã bipoalarã, stabilã.
In aceastã structurã, energia cineticã a circuitului magnetic, se transformã
continuu în energia potentialã a circuitului electric si invers.
Aparenta fortã centripetã este derivatã din proprietatea vectorialã de atragere.
<< In mintea mea, circuitele ortogonale ale energiei vectoriale, electrice si
magnetice, reprezentate prin linii distincte, nu aratã realitatea. Uriasa densitate
a energiei potentiale din centrul structurii se destinde cinetic prin polii
magnetici, sub formã de poleritãti deschise, cu potential asemanator
generatorului Van de Graaff. Potentialul polar al circuitelor deschise,
polarzeazã curbiliniu spatiul vectorial, pe distante astronomice, circutele
deschise fiind spatiu vectorial orientat omogen. Circuitele au aliniat în serie
polaritatile spatiului vectorial cu fortele de atragere, iar curbiliniu, cu fortele
de respingere, circuitele având acelasi sens. Circuitele deschise se propagã
precum undele radio, dar fãrã oscilatii. In plan ecuatorial, polarizãrile
spatiului vectorial orientat omogen închid circuitul, delimitat lentiform.
In spatiul lentiform, propagarea fortelor de atractie continuã, generând
cresterea densitatii circuitelor închise, invers proportional cu raza curburii,
formând spectrul densitãtii, cu limita maximã în circuitul electric, zero oscilatii,
zero Kelvin. Evident, interactiunile se produc cu viteza luminii. Intruziunile
structurilor microscopice (a atomilor) în spatiul lentiform, suferã interactiunile
densitãtii, panã la suprimare.>> Am descris sumar, interactiunile energiei
vectoriale, care formeazã structurile interne ala corpurilor astronomice.
 
<