Termodinamica
In prezent, se spune cã termodinamica cuprinde studiul fenomenelor în
care are loc un transfer de energie sub forma de cãldurã si lucru mecanic.
Baza teoreticã a termodinamicii o constituie un numãr restrâns de principii,
care sunt generalizãri si abstractizãri ale unor fapte experimentale.
Caracterul general al acestor principii, care nu contin ipoteze referitor la
natura fortelor implicate sau la structura microscopicã a sistemelor studiate,
face ca metodele termodinamicii sã fie aplicabile unei clase largi de fenomene.
Astfel de fenomene sunt proprietãtile fluidelor si ale solutiilor, echilibrul
stãrilor de agregare, polarizarea dielectricã si magnetizarea, forta
electromotoare a elementelor galvanice, radiatia termicã etc.
Termodinamica are contributia istoricã a personalitãtilor care au pus in
evidentã procese si fenomene caracteristice domeniului. Lavoisier propune
înlocuirea flogistonului cu un alt fluid, caloricul. Conform acestei teorii,
cantitatea de caloric este constantã în univers si el trece de la corpurile mai
calde la cele mai reci. Practic, Lavoisier spunea cã în univers energia este
constantã si trece de la starea cineticã la starea potentialã. Fizicianul
James Clerk Maxwell, a fost unul dintre multi care a început sã se bazeze pe teoria
cãldurii care are de a face cu starea de miscare a materiei.
Maxwell subliniazã si recomandã din cartea "C?ldura ca mod de miscare",
de John Tyndall, patru prevederi pentru definirea cãldurii:
- Este ceva ce poate fi transferat de la un corp la altul,
conform celei de-a doua legi a termodinamicii.
- Este o cantitate mãsurabilã si poate fi tratatã matematic.
- Nu poate fi tratatã ca o substantã materialã, deoarece poate fi transformatã
în ceva care nu este o substantã materialã, de exemplu lucru mecanic.
- Cãldura este una dintre formele de energie. Mãrimea ce caracterizeazã
starea termicã interioarã a unui corp este numitã temperaturã.
Temperatura este un parametru care caracterizeazã "viteza cu care se miscã
atomii ce alcãtuiesc o substantã". Deoarece cãldura (ca si lucrul mecanic)
reprezintã o cantitate de energie transferatã între douã corpuri prin anumite
procese, niciun corp nu "are" o anumitã cantitate de cãldurã, în schimb,
un corp are într-adevãr proprietãti (functii de stare), cum ar fi temperatura si
energia internã. Astfel, energia schimbatã intre particule devine din ce în ce
mai dezordonatã. Cu alte cuvinte, cãldura este legatã de conceptul de entropie.
Energia vectorialã
Termodinamica, continutul ei, alãturi de continutul electronicii sunt
consecintele minciunii stiintifice exprimate prin defintia energiei:
"Energia este o functie de stare, de miscarea scalarã a materiei".
Pentru a se misca, materia are nevoie de un impuls, de energie.
Prin urmare, "energia miscã materia pentru a produce energie"!
Interpretarea fenomenului termodinamic si electric, au copiat minciuna,
fãrã discernãmânt. Temperatura (cald, rece), lumina, culorile nu existã în
ralitatea fizicã, In ralitatea fizicã existã numai frecvente, oscilatii ale
energiei vectoriale. Temperatura (cald, rece), lumina, culorile existã
exclusiv in mintea cercetãtorilor, în care organelor de simt au convertit
stimulilii externi, oscilatii, frecvente (radiatii), în perceptii. Ochiul este un
organ complex, care a evoluat prin selectie naturalã specificã specieiilor
animale, incepând cu stigma euglena viridis. Organul vizual, ochiul,
converteste radiatiile optice în imagini color, ceea ce nu exista în realitate.
Exemplul unei astfel de conversii îl prezintã sistemele cu transmisii de imagini.
Sistemul transmite informatiile prin emisia unei frecvente numitã purtãtoare,
modulatã de o frecvetã numitã purtatã, de informatie. Informatiile sunt
frecventele emise de imgini, care la receptie sunt demodulate si afisate pe un
ecran alb negru. Dacã frecventele imginii sunt discriminate de un filtru Bayer,
pe ecran imaginea poate fi redatã color. De observat, imaginea realã si
imaginea redatã pe ecran sunt exclusiv frecvente, fãrã luminã, fãrã culori,
acestea fiind conversii ale ochiului. Remarca lui Lavoisier privind trecerea
energiei cinetice (corpurile calde) la energia potentialã (corpurile reci) se
regãseste în structura internã a soarelui. Sfera solarã "fierbinte" este
convertitã de presiunea fortei electromagnetice în nucleu, în circuitul electric,
la zero Kelvin. Procesele sunt exclusiv diminuarea oscilatiilor
vectoriale pânã la zero. In univers, ceea ce noi numim temperaturã sunt
oscilatiile vectoriale ale spectrului de frecvente. Pentru structurile biologice,
temperatura sunt interactiunile oscilatiilor vectoriale cu frecvente care
stimuleazã sau distrug legãturile structurale (fotosintezã sau incendii).
Deci, structurile biologice apar, se dezvoltã sau dispar, limitate de densitatea
oscilatiile vectoriale numitã climã. Totusi, a rãmas întrebarea: Ce este energia?
Existenta este energie vectorialã si energia vectorialã este existenta.
Materia, atomi, planete, stele, galaxii sunt structuri ale energiei vectoriale.
Structurile sunt circite vectoriale închise ortogonal (electrice si magnetice),
care oscileazã între starea cineticã si potentialã ("cald si rece").
Oscilatiile compun spectrul lungimilor de undã (de frecvente) si implicit
spectrul densitãtii de orientare, al presiunii, între starea potentialã de solid
impenetrabil al energiei si starea cineticã de câmp. Evident, între aceste
extreme ale presiunii, sunt stãrile de gaz si lichid. Starea de câmp numitã
spatiu sunt interactiuni, legãturi între stãrile solide. Rezultã cã spatiul
este starea de câmp a energiei vectoriale - spatiu vectorial.
Starea de gaz prezintã interes pentru proprietãtile sale de expansiune
elasticã, producatoare de lucru mecanic: jetul si detenta din cilindri.
Fenomenul este tranzitia stãrii potentiale a energiei circuitelor
electrice de legaturã din structurã, în starea cineticã (câmp, spatiu),
cu forte de respingere caracteristice proceselor explozive.
<
>