Rotatia diferentialã a structurilor vectoriale.
Rotatia diferentialã a structurilor vectoriale poate fi interpretatã ca fenomen
al spatiului vectorial, sau ca fenomen al structurii corpurilor macroscopice.
Cauza rotatiei diferentiale nu poate fi al structurii corpurilor macroscopice,
corpurile fiind ele însele structuri ale spatiului vectorial. Rotatia diferentialã a
structurilor stelare si planetare, a început cu formarea circuitelor ortogonale
(electromagnetice), din energia spaiului vectorial. Prin urmare, structura
circuitelor ortogonale si viteza de rotatie sunt interdependente. Viteza de rotatie
crestere exponential spre centrul stelei, simultan cu cresterea densitãtii
circuitelor vectoriale, a presiunii (electromagnetice), a energiei. Observând
miscarea cu rotatie diferentialã la nivel macroscopic, apare întrebarea, dacã
nu cumva, spatiul vectorial înzestreazã cu miscare de rotatie diferentialã si
structurile microscopice, atomii de hidrogen. Ideea existã deja, la modelul
atomic planetar a lui Rutherford, nu ca o miscare de rotatie diferentialã, ci ca
copie a sistemului solar. Aceastã interpretare nu este posibilã, datoritã
structuri circuitelor ortogonale diferite. Circuitele ortogonale macroscopice
sunt asimetrice, unul din circuite fiind înconjurat total de celãlalt circuit.
Circuitele ortogonale microscopice ale atomului de hidrogen sunt simetrice,
cu energie constantã, trecand altenativ de la un circuit la altul, generând un
spectru specific de frecvente. Structurile macroscopice asimetrice sunt
acumulative, fortele lor centripete comprimând continuu substante (structuri
microscopice). In acest mod formeazã sfera luminoasã, energia structurilor
macroscopice se amplificã, iau diferite dimensiuni si substanta este
descompusã vectorial, înglobatã în energia circuitelor ortogonale, în nucleul
electric. In structurile stelare, spatiul vectorial orienteazã circuite pe trei
directii perpemdiculare, electrice est vest, magnetice nord sud si radiale, jos sus.
Circuitele electrice si magnetice se miscã centripetal, generând orientarea
radialã a polaritãtilor PER si impreunã, rotatia diferentialã. Miscarea de rotatie
diferentialã, este relevatã de miscãrile orbitale din sistemele galactice, planetare
si satelitare. Activitatea unei stele masive reproduce stelele unui sisteme
galactic, stelele galactice reproduc sisteme stelare, planete si planetele reproduc
sateliti. Fiecare structurã macroscopicã este rotitã diferential în jurul structurii
mamã. Miscãrile din univers sunt numai rotatii diferentiale.
Miscarea de rotatie electromegneticã este produsã de circuite vecoriale
închise, pentru cã a existat un Oersted, un Amper, un Faraday si multi altii.
Miscarea de rotatie diferentialã însã este produsã de circite vectoriale
deschise "electrostatice", care se dovedesc a fi universal dinamice.
In desen, rotatia diferentialã aratã o componentã de respingere a obiectelor
antrenate in rotatie, in crestere spre apogeu, rezultând dilatarea universului.
<
>