Evolutia universului
materialist.
Conceptia materialistã este prea primitivã, pentru a interpreta
evolutia
universului, asa cã, a inventat teoria Bing Bang. Conceptia materialistã
este
irationalã, limitatã doar la realitatea obiectivã
a simturilor. Pentru conceptia
materialistã, soarele este o sfrerã de plasmã fierbinte.
Pãmântul, o sferã de
substantã atrasã de gravitatie, singura planetã cu
viatã, destinatã bunului plac
al fiintelor umane. Pe pãmânt sunt 80 miliarde de oameni,
care nu stiu pe ce
planetã trãiesc. Din acest motiv s-au înmultit si
si-au devastat propriile surse de trai.
Evolutia universului vectorial.
Originea universului este spatiul vectorial, în care interactiunile
proprietãtilor
vectoriale ale existentei, energia, au produs circuite închise ortogonal,
nori de
hidrogen. In norul atomic, aceleasi proprietãti, au format macroscopice
circuite închise ortogonal, cu polaritãtile vectoriale ale
atomilor, comprimând
electromagnetic norul atomic, într-o mare stea. Activitatea stelei
a amplificat
conditiile reproducerii atomilor de hidrogen si implicit, a reproducerii
de noi
structuri stelare, formând sisteme galactice. Stelele galaxiilor
au reprodus
soccesiv stele mai mici, planete, sisteme stelare, planetele au reprodus
la rândul lor, stele si mai mici, sateliti.
Presiunea electromagneticã.
Presiunea electromagneticã este cu totul alt fenomen decât
presiunea baricã
a unui lichid sau gaz, presiunea electromagneticã fiind energie,
nu materie.
Presiunea electromagneticã este generatã de fortele vectorialr
centrpete ale
circuitelor închise ortogonal, care îsi orienteazã
reciproc si simultan,
polaritatile vectoriale: Fortele centripete ale circuitelor vectoriale
închise
ortogonal comprimã reciproc si exponential, aria sectiunii circuitului
ortogonal
- presiunea electromagneticã.
Electricitatea din conductorul unui circuit
electric, constã în orientarea în directie si sens,
a polaritãtilor vectoriale.
Polaritãtile vectoriale orientate paralel se resping.
Forta vectorialã centripetã a circuitelor magnetice din
jurul conductorului fiind
ortogonale, le strânge, le comprimã centripetal pe aceeasi
directie, mãrind
densitatea circuitelor vectoriale orientate - tensiunea electricã.
Deci, efectul presiunii electromagnetice este tensiunea electricã.
Forta vectorialã centripatã a câmpului magnetic, comprimã
circuitul electric si
transformã emergia cineticã, oscilatiile, in energia potentialã
a circuitului electric.
Presiunea electromagneticã formeazã nucleele atomolor si
ale corpurilor cosmice.
Se intelege de la sine, cã nucleele atomilor au temperatura zero
Kelvin, dar
când sunt stimulate, genereazã spectre de frecvente caracteristice,
pe care
le observãm în cazul ledurilor, circuitele lor ortogonale
fiind simetrice.
Spectrele de frecvete fac posibilã asocierea sau disocierea atomilor.
De retinut, fenomenul este esenta organizmelor vii, stimulat prin hranã.
Corpul este viu, încãlzit de spectrelor atomilor, mort este
rece.
Fenomenul este vizibil la metabolismul vegetal sezonier, hrana lor fiind
sevã
si radiatiile solare. Evident, nu este posibil acest fenomen, în
cazul nucelelor
stelare sau planetare, circuitele lor ortogonale fiind asimetrice. In
evolutia lor,
stelele au produs la suprafatã, presiunea electromagneticã
si densitatea
radiatiilor, propice legãturiloir vectoriale interatomice, rezultând
deuteriul,
tritiul si heliul - secventa evolutiei, numitã cromosferã.
In cazul planetelor si
satelitilor, "cromosefrele" au devenit scoarte solide, prin
transformarea
hidrogenului în elementele atomice, catalizatã de scãderea
densitãtii radiatiilor.
Rolul catalizator al variatiei densitãtii radiatiilor îsi
aratã dovada, prin depuneri
de precipitatii atmosferice (cromosferice), formând scoarta, mãri
si oceane,
zãcãminte de hidrocarburi, etc. Planetele sistemului solar,
reproduse succesiv,
aratã clar acest rol, chiar cu secventele evolutive, care le difrentiazã
acum.
Interactiunile proprietãtilor vectoriale ale existentei sunt o
continuã evolutie
numitã timp, viatã, cu început si sfarsit. Planetele
si stelele sunt structuri
vectoriale functionale, cu viatã limitatã. Evolutia structurilor
genereazã
secvente, compunere, reproducere si descompunere. Biosfera terestrã
este
o secventã din evolutia planetelor, ca si cromosfera pentru stele.
Deci, planeta pãmânt nu poate fi o exceptie descoperitã
de om.
Planetele sistemului solar, au avut, au, sau vor avea biosferã,
evoluatã mai
mult sau mai putin, functie de mãrime si relatia cu soarele. Evolutia
biosferei
este continuarea compunerii structurilor vectoriale, prin noi legãturi,
functii si
miscãri oscilatorii, tot mai complexe. Toate formele de miscare,
reactii,
fenomene, propagãri, etc, sunt interactiuni ale spatiului vectorial.
Când evolutia structurii atmosferei terestre a fost o secventã
favorabilã
fotosintezei, bogatã în carbon, fotosinteza a format în
mediul lichid, structura
organicã numitã euglena verde. Euglena verde are caracteristicile
organizmelor
vegetale, hrãnindu-se prin fotosintezã, dar si animale,
având în plus, mobilitate
în mediul acvatic. In fotosintezã, lumina doar stimuleazã
prin rezonantã
progresivã spectrele atomilor si compunerea structurilor organice.
In conditiile cromosferei, acelasi fenomen, compunea elementele atomice.
Fenomenul simtit pe pielea noastrã se numeste insolatie. Fotosinteza
a stimulat
evolutia structurii euglena verde, dezvoltand vietuitoarele acvatiece,
unde
aveau ceva oxigen si pe solul bogat în carbon, regnul vegetal.
Organizmele vegetale extinse pe solul planetar, au schimbat structura
atmosferei, adãugând oxigenul metabolismului lor. Oxigenul
atmosferic a
facut posibilã iesirea vietuitoarelor acvatice pe sol si adaptarea
lor la hrana
vegetalã. Regnul amimal, având conditii de dezvoltare, a
diversificat speciile,
devenind paraziti vastului regn vegetal. Inteligenta regnului animal,
este
mostenitã selectiv, de la euglena verde. Dintre speciile animale,
s-a detasat
prin evolutia inteligentei, specia umanã. Conceptia materialistã
si creationistã
au sustinut si sustin necoditiont, dezvoltarea demograficã, fãrã
discernamânt.
Consecintele se vãd, tulburãri si miscãri sociale,
climatice si razbaie,
caracteriticile esuãrii civilizatiei terestre.
Miscarea de rotatie diferentialã - experiment.
In univers, toate formele de miscare sunt interactiuni ale spatiului vectorial.
Plecând de la aceastã constatare, dintre multele experimente,
unul a arãtat
cauza rotatiei diferentiale. Pe sfera generatorului Van de Graff, este
asezat un
glob ornamental, cu sprafata nichelatã, în care s-a introdus
un magnet barã,
pentru a fi polarzat electrostatic si a imita structura electromagneticã
a
corpurilor cosmice. Pornind generatorul, globul cu magnet se roteste,
având indicator un ac de cusut, atras de magnet.
Magnetul barã si câmpul electristatic se rotesc si fãrã
glob.
Explicatie relevatã de experiment.
PER, potentialul electric radial (electrostatic) este perpendicular pe
circuitele
