Mãrimi vectoriale.
Mãrimile vectoriale sunt o formã de existentã, inaccesibilã organelor de simt,
baza conceptiei materialiste. Interactiunile proprietãtilor vectoriale, numite
energie, formeazã structuri vectoriale microscopice si macroscopice,
percepute de organele de simt ca "materie". Organele de simt, percep totusi
mãrimile vectoriale, ca efecte ale interactiunii proprietãtilor vectoriale, evidente
în functionarea structurile vectoriale macroscopice. Vectorul este imaginat
grafic de o sageatã, cu polaritãte negativã si pozitivã, indicând directia si
sensul de orientare si douã proprietãti dinamice esentiale: 1) fortele de
atragere dintre polaritãtile de semn opus si forte de respingere dintre
polaritãtile de acelasi semn. 2) miscarea de rotatie axialã a vectorilor.
Aceste proprietãti vectoriale reprezintã notiunea de spatiu, spatiul vectorial.
Modul cum interactioneazã fortele de atragere si respingere, demonstreazã
cã modulul unui vector nu are limite. Respingerea nu se produce de la A la B,
respingerea se pierde la infinit. Si procesul de atragere se manifestã asemenea,
în circuitul închis, atragerea continuã spre un modul zero. Fortele de atragere,
micsorând lungimea circuitului catre zero, devin fortele centripete ale circuitului.
Sa analizãm cu atentie , fortele centripete ale circuitelor vectoriale închise
ortogonal, ale unei structuri vectoriale macroscopice, o stea. Pentru
difrentiere, revenim la denumirile electrice si magnetice ale circuitelor.
Circuitele vectoriale fiind polaritãtile spatiului vectorial orientat, care nu sunt
fire singulare, folosim si aici notiunea de "câmp". Deci, câmpul electric si
magnetic sunt polaritãtile spatiului vectorial orientat în circuite inchise,
sau în circuite vectoriale deschise radial. Revenind la structura stelei,
circuitele închise ortogonal, sunt câmpuri electrice si magnetice, spatiu
vectorial orientat în straturi succesive, suprapuse ortogonal.
Fortele lor centripete fiind deplasarea centripetã a spatiului vectorial,
a straturilor de câmpuri electrice si magnetice închise ortogonal.
Prin urmare, forta centripetã nu este altceva decat forta electromagneticã.
Adicã, forta centripetã care creste exponetial presiunea si densitatea spatiului
vectorial spre centrul stelei este forta electromagneticã. Forta electromagneticã
este interactiunea celor douã circuite electrice si magnetice închise, care fiind
orientate ortogonal, nu se pot traversa. La centrul stelei, stratul electric
încojurat de de presiunea stratului magnetic se acumuleazã si densitatea
spatiului vectorial creste, formand nucleul. Stratul magnetic este deschis în
singurul segment comprimat de imensa fortã centripetã a nucleului electric,
formând circuite deschise polar si axa magneticã. Polaritãtile deschise din axa
magneticã se resping curbiliniu si câmpul magnetic închid din nou circuitul la
mare distatã, la ecuator. Odatã închis câmpul magnetic, rotatia axialã a
vectorilor (regula mâinii drepte) polarizeazã ortogonal stratul electric si
fenomenul se repetã continuu. Spatiul vectorial comprimat în nucleul electric
este o "gaurã neagrã", gaura fiind axul "compresorului electromagnetic".
Stelele, galaxiile sunt compresoare electromagnetice, proprietãtile vectoriale
asamblate de William Gilbert, Christian Oersted, Kamerlingh Onnes, Stephen
Gay, Du Fay, Michael Faraday, Johannes Kepler, Edwin Hubble si multi, multi altii.
<
>