Scrisoare către studenti

Am numit fluen (fluid energetic), câmpul care mijloceşte interacţiunile la distanţă între corpuri. Intre particula materială şi fluen, se presupunea un limbaj comun (proprietăţi comune). A venit întrebarea logică: Dacă structura particulei este chiar fluenul? Atunci, fluenul este a cincea stare de agregare a materiei! Sau, materia este structură de atomi, atomul este structură de nucleoni, iar nucleonul este structură de fluen. Fluenul, existenţa în starea de câmp a materiei, există dintotdeauna, doar că acum, prin ”sinceritatea lui”, s-a „demascat”.

In 1979 am oferit această temă, unui Institut de Fizică Atomică. Ofertă respinsă.

Eu vedeam în fluen, o nouă fizică. Dar, fizica nu este nici nouă, nici veche, nici clasică, nici cuantică, fizica este una („zice” fluenul). Am continuat cercetarea. Eram patru „colaboratori” : 1Fluenul; 2 Fenomenele fizicii fundamentale constatate prin experiment, observaţii şi măsurători; 3 Interpretările clasice ale acestor fenomene general acceptate; 4 Propria mea raţiune. Primii doi au caracter obiectiv, ceilalţi doi, sunt subiectivi evident. Acum e simplu să privesc în urmă. Modelul atomic fluenic, nucleonul, nu-mi inspira încredere. „Nu aveau loc” particulele elementare. Aşa cum se vede în descriere, am încercat „asamblarea” electronului. Fluenul, „primul colaborator”, se impunea cu fermitate şi convingere. Susţinea că nucleonul este singura formaţiune fluenică stabilă şi funcţională! Celelalte particule elementare observate şi măsurate, sunt formaţiuni fluenice instabile, sunt perturbaţii fluenice efemere! Reinterpretările veneau de la fluen! Fluenul defineşte noţiunile de masă, energie, forţă, câmp electric şi magnetic, gravitaţie şi curent electric. Funcţionarea nucleonului a impus reinterpretarea fenomenelor de absorbţie şi emisie de fotoni. Nucleonul absoarbe fotoni în polarităţile electrice, unde densitatea de orientare este maximă şi fotonul incident îşi schimbă configuraţia fluenului, aliniată forţat la polaritatea nucleonului. Energia primită este emisă prin inducţie de torii nucleonului. Da, da, dar fenomenul de propagare îmi era necunoscut. Realizarea desenului animat şi a graficelor fotonului, au fost o adevărată revelaţie! Desenele scoteau în evidenţă toate informaţiile despre propagarea luminii! Mai mult, spectrul electromagnetic pare a fi un şir de fotoni diferenţiaţi de lungimea de undă.

Nucleonul absoarbe doar o scurtă secvenţă din acest şir, reflectată fidel în spectrul de emisie. Fotonul emis de nucleon, poate deveni la rândul lui nucleon şi fenomenul se repetă, ca o reacţie în lanţ. O reacţie ce fabrică hidrogen şi lumină! Este exact ceea ce ne arată soarele în fiecare zi!!!

In mişcarea de translaţie şi rotaţie a corpurilor, fluenul face legea fenomenului planetar. Arată clar, de ce se rotesc planetele în jurul soarelui si care este sursa campului magnetic. Dinamica planetara, genereaza fenomene planetare si invers.

Opriţi rotaţia soarelui şi planetele vor pleca... în linie dreaptă. Opriţi rotaţia pământului şi sateliţii vor pleca, iar noi vom fi... „baloane”. Prin creşterea vitezei de rotaţie a unei stele, fenomenul planetar este dus la limita maximă şi formează in jurul stelei, „centura neagră”. Cu proprietatea de a-şi micşora diametrul, centura neagră strânge ecuatorul stelei şi implicit accelerează viteza de rotaţie. Centura neagră absoarbe fotoni ca şi nucleonul, prin acelaşi fenomen, cu deosebirea că absoarbe întreg spectrul electromagnetic şi toate formaţiunile fluenice! (păi... are centura neagră!).

N.G.