Scrisoare către studenti

Am numit fluen (fluid energetic), câmpul care mijlocește interacțiunile la distanță între corpuri. Intre particula materială și fluen, se presupunea un limbaj comun (proprietăți comune). A venit întrebarea logică: Dacă structura particulei este chiar fluenul? Atunci, fluenul este a cincea stare de agregare a materiei! Sau, materia este structură de atomi, atomul este structură de nucleoni, iar nucleonul este structură de fluen. Fluenul, existența în starea de câmp a materiei, există dintotdeauna, doar că acum, prin ”sinceritatea lui”, s-a „demascat”.

In 1979 am oferit această temă, unui Institut de Fizică Atomică. Ofertă respinsă.

Eu vedeam în fluen, o nouă fizică. Dar, fizica nu este nici nouă, nici veche, nici clasică, nici cuantică, fizica este una („zice” fluenul). Am continuat cercetarea. Eram patru „colaboratori” : 1Fluenul; 2 Fenomenele fizicii fundamentale constatate prin experiment, observații și măsurători; 3 Interpretările clasice ale acestor fenomene general acceptate;  4 Propria mea rațiune. Primii doi au caracter obiectiv, ceilalți doi, sunt subiectivi evident. Acum e simplu să privesc în urmă. Modelul atomic fluenic, nucleonul, nu-mi inspira încredere. „Nu aveau loc” particulele elementare. Așa cum se vede în descriere, am încercat „asamblarea” electronului. Fluenul, „primul colaborator”, se impunea cu fermitate și convingere. Susținea că nucleonul este singura formațiune fluenică stabilă și funcțională! Celelalte particule elementare observate și măsurate, sunt formațiuni fluenice instabile, sunt perturbații fluenice efemere! Reinterpretările veneau de la fluen! Fluenul definește noțiunile de masă, energie, forță, câmp electric și magnetic, gravitație și curent electric. Funcționarea nucleonului a impus reinterpretarea fenomenelor de absorbție și emisie de fotoni. Nucleonul absoarbe fotoni în polaritățile electrice, unde densitatea de orientare este maximă și fotonul incident își schimbă configurația fluenului, aliniată forțat la polaritatea nucleonului. Energia primită este emisă prin inducție de torii nucleonului. Da, da, dar fenomenul de propagare îmi era necunoscut. Realizarea desenului animat și a graficelor fotonului, au fost o adevărată revelație! Desenele scoteau în evidență toate informațiile despre propagarea luminii! Mai mult, spectrul electromagnetic pare a fi un șir de fotoni diferențiați de lungimea de undă.

Nucleonul absoarbe doar o scurtă secvență din acest șir, reflectată fidel în spectrul de emisie. Fotonul emis de nucleon, poate deveni la rândul lui nucleon și fenomenul se repetă, ca o reacție în lanț. O reacție ce fabrică hidrogen și lumină! Este exact ceea ce ne arată soarele în fiecare zi!!!

In mișcarea de translație și rotație a corpurilor, fluenul face legea fenomenului planetar. Arată clar, de ce se rotesc planetele în jurul soarelui si care este sursa campului magnetic. Dinamica planetara, genereaza fenomene planetare si invers.

Opriți rotația soarelui și planetele vor pleca... în linie dreaptă. Opriți rotația pământului și sateliții vor pleca, iar noi vom fi... „baloane”. Prin creșterea vitezei de rotație a unei stele, fenomenul planetar este dus la limita maximă și formează in jurul stelei, „centura neagră”. Cu proprietatea de a-și micșora diametrul, centura neagră strânge ecuatorul stelei și implicit accelerează viteza de rotație. Centura neagră absoarbe fotoni ca și nucleonul, prin același fenomen, cu deosebirea că absoarbe întreg spectrul electromagnetic și toate formațiunile fluenice! (păi... are centura neagră!).

 

N.G.