Spatiul
se organizeazã de la sine
Proprietãtile spatiului vectorial, sunt interactiunile - existenta.
Iinteractiunile definesc proprietãtile vectoriale ale spatiului.
Ceea ce noi numim interactiune, fortã, este o proprietate a vectorului
existentã.
Curentii vectoriali ortogonali, interactioneazã centripet (regula lui
Ampere).
Universul sunt interactiuni vectoriale, iar spatiul si timpul, sunt consecintele.
Interactiunea centripeta formeazã oscilatoare, iar oscilatoarele leagate
prin curenti vectoriali, formeazã atomii elementelor.
Atomii cu proprietãtile lor de structurã, se leagã la
rândul lor "prin selectie", in noi structuri, cu noi proprietãti.
Fiecare structurã are propria ei oscilatie, pulsatie, existentã.
Aceasta este evolutia pamântului, pânã la structura si
proprietãtile lui actuale.
Apogeul acestei evolutii, este biostructura - flora si fauna terestrã.
Istoria evelutiei, este consecinta faptului cã structurile complexe,
sunt ele însele oscilatii, se reproduc, se erodeazã si se descompun
- mor, dispar.
Disparitiile de structuri la nivelul planetei, au cauze cosmice, "viata
de planetã" - evolutia conditiilor de organizare.
In mod natural, speciile vii se adapteazã conditiilor noi, ele apar
si dispar împreunã.
Sunt si cauze locale, terestre, când chiar speciile distrug conditiile
de vietuire si scurteazã viata biostructurii, deci si a existentei
lor. Speciile microscopice distrug, sau compun specii evoluate, prin interactiuni
(selectie naturalã)
Specia distructivã de structuri, este si specia umanã - prin
interactiuni.
Toate speciile se supun selectiei naturale, numai omul promoveazã în
mod paradoxal, denaturarea propriei specii si a conditiilor de vietuire.
Se cautã solutii de refacere a structurilor, sau chiar colonizarea
altor planete.
Pentru ambele solutii, bariera de netrecut sunt sistemele de transport - de
cãlãtorie.
Sistemele de transport care nu distrug biostructura planetei, sunt sistemele
spatiale.
Interactiunea centripetã
Interactiunile centripete, sunt perechi de forte accelerate concentric, produse
de curenti vectoriali paraleli si ortogonali.Efectele lor se acumuleazã
într-un punct central sau o axã.
In aceste interactiuni, oricarei forte i se opune o alta echivalentã.
Separarea, suprimarea fortelor pe o emisferã, nu este posibilã!
Dacã prin absurd ar fi posibilã, curentii vectoriali din emisfera
rãmasã, ar muta centrul interactiunii, precum face fulgerul.
Deci, polarizarea prin suprimare este imposibilã.
Sau, ar fi un nou sistem de propulsie, prin deplasarea pulsatorie a centrului
de forte.
Oricum, polarizarea interactiunii centripete si centrifuge, este partea dificilã
de realizat.
Un procedeu mai simplu de incercat, este ecranarea - cusca lui Faraday.
Interactiunea centrifugã
Functionarea interactiunii centripete în curent alternativ, produce
interactiune centrifugã.
Propulsia spatialã
Interactiunile centripete si centrifuge, sunt forte de propulsie spatialã,
dacã sunt alaturate si "polarizate"
