Miscarea
de rotatie a pãmântului
Miscarea de rotatie a pãmântului, este consecinta interactiunii
lui cu spatiul vectorial.
Cuplajul interactiunii vectoriale cu rotatia, este substanta (principiul formãrii
stelelor).
Spatiul vectorial este polarizat de rotatie, în curenti ortogonali (electromagnetismul
pãmântului), care exercita interactiunea vectorialã centripetã
(gravitatia).
O parte din acest fenomen, este cunoscutã sub denumirea de ionosferã,
deoarece interactiunea vectorialã centripetã accelereazã
si polarizeazã substanta, pe directia verticalã spre centru.
Astfel, substanta este polarizatã (ionizatã), are un impuls
al acceleratiei centripete, dar si un impuls tangent la traiectoria rotatiei.
Rezultanta acestor impulsuri, sunt forte care transportã substanta,
dar si impulsul ei tangential, sursa acceleratiei unghiulare (miscarea de
rotatie).
Interactiunea produce rotatia si rotatia produce interactiunea.(lant cauzal
închis).
Fortele de transport a substantei, sunt efecte ale proprietãtii ortogonale
a spatiului vectorial, caracteristice interactiunii vectoriale centripete.
Astfel de fenomene, le constatãm în cicloanele atmosferice, forta
coriolis, curentii oceanici, electrolizã, arc electric, etc.
Respiratia
soarelui
Inspirã substanta adusã de interactiunea centripetã
si expirã radiatiile rezultate din interactiunile centripete
de nivel atomic.
"Expirã" si substantã, dar aceasta este intoarsã
din drum, de "inspiratie" (interactiunea centripetã).
Zona de "întoarcere", genereazã în coroanã
temperaturi ridicate.
