Sructura internã a soarelui

Sructura internã a soarelui
Intensitatea curentului
Interpretarea corpuscularã.
Intensitatea curentului electric este definitã ca fiind
“sarcina electricã ce trece prin unitatea de suprafatã” în unitatea de timp.
Intr-un circuit de curent continuu, sarcinile electrice
se deplaseazã de la borna negativã la borna pozitivã.
Altfel spus, sarcina electricã trece prin unitatea de suprafatã fãrã oprire, ca trenul prin garã,
Ce este sarcina electricã?
Este o “proprietate a materiei”, “atomul electricitãtii”, o “cantitate de electricitate”
pusã de nu stiu cine într-o sferã de nu stiu ce si numitã electron.
Atomul a fost ideea anticã de a gãsi fondul existentei materiei, a fenomenelor.
A fost un concept filozofic esuat, care a demonstrat limitele ratiunii noastre.
Habra cadabra...
Electronul este numai jumatate de electricitate, fiind doar partea dorsalã,
negativã, este fetitã, pentru ca este totdeauna atrasã de jumatatea sa pozitivã a electricitãtii.
Electronul trebuia sã fie solid, corpuscul, dar este dual (corpuscul si undã).
Miscarea lui pe orbitã este vãzutã ca o undã si nu ca un corpuscul!
Dar, miscarea lui în afara atomului, trebuia sã rãmânã un corpuscul.
In miscarea lui, electronul se ciocneste, se freacã, cauzând efectul termic si rezistenta.
Ne convine sau nu, electronul este si acum esenta fenomenului electric!
Falimentul electronului este falimentul teoriilor sprijinite pe electron.
Structura internaã a soarelui
Intr-o stea nu este posibilã nici-o structurã stratificatã cu compozitie chimicã diferitã.
Concluzia “apartine electronului”.
Structura internã a soarelui
Curentul electric
Interpretarea vectorialã
Curentul electric este simpla orientare a vectorilor în directie si sens.
Notiunea de “curent electric” este improprie interpretãrii vectoriale.
Real, este “orientarea electromagneticã a vectorilor” în loc de curent.
In aceastã interpretare, energia electromagneticã este simpla orientare ortogonalã a vectorilor
si asa sunt organizate toate structurile materiei, de la atomi la galaxii.
Intensitatea orientãrii vectorilor electrici
Intensitatea orientãrii electromagnetice a vectorilor
este densitatea vectorilor orientati, din unitatea de suprafatã.
Intensitatea orientãrii vectorilor electrici în circuite
poate fi intrinsecã (omogenã), sau extrinsecã.
Intensitatea orient?rii vectorilor în circuite electrice intrinseci
este generatã numai în mod natural,
fiind pur vectorialã, în atomi, în legãturile lor si în electroidul stelelor.
Intensitatea din circuitele electrice extrinseci este formatã prin ruperea circuitelor
de legaturã ale atomilor si orientarea lor, însiraând atomii ca pe mãrgele.
Structura internã a soarelui
Interactiunea la distantã relevã EXISTENTA, sub formã de energie cu proprietãti de vectori.
Forta vectorilor este forta fundamentalã, care compune toate fortele universului.
Interactiunile proprietãtilor vectoriale produc oscilatii si oscilatoare – spatiu!
Oscilatoarele EM sunt spatiu!
Prin urmare, spatiul are densitate (presiune) variabilã.
Stelele sunt constituite din interactiuni vectoriale – din spatiu,
Presiunea EM formeazã structura unei stele, determinând organizarea oscilatiilor EM
dupã o curbã a frecventelor, care coboarã spre zero (în electroid).
Curba aratã dependenta oscilatiilor EM de presiunea EM (de densitate).
La presiuni EM si mai mari, curba se aplatizeazã, steaua devine rece si intunecatã.
Dinamica strcturii interne a soarelui pune 98% din energie în electruid si 2% in plasmã.