Revelatia spatiului.
Am un sentiment de multumire, cã nu am trãit inutil peste 80 de ani,
am lãsat ceva generatiilor viitoare - Am identificat spatiul vectorial. Spatiul
este o categorie filozoficã, imposibil de definit pentru conceptia materialistã.
Spatiul este mãrimea vectorialã si mãrimea vectorialã este spatiul, o unitate
indisolubilã - spatiul vectorial. Imteractiunea proprietãtilor vectoriale,
polaritãti, forte, directivitate, sens si ortogonalitate este energia care formeazã
structurile numite materie. Spatiul vectorial aratã astfel, cã este forma
fundamentalã a existentei naturii. Proprietatea de ortogonalitate este
cunoscutã ca regula mâinii drepte, a burghiului etc. Ortogonalitatea este
energie, sunt interactiunile proprietãtilor vectoriale, care formeazã cu
polaritãtile spatiului vectorial un circuit închis si simultan în jurul lui, în plan
ortogonal, un alt circuit vectorial închis. Polatitatile cu atractie din cele douã
cicuite, contractã dimensiunile prin forte centripete si circuitele se comprimã
reciproc. Circuitele ortogonale comprimate la dimensiuni microscopice, au
format asfel, structura vectorialã numita atom de hidrogen. Circuitele atomului
intrã în oscilatii si produc acel cunoscut spectru de linii, numai atunci când
sunt supuse unor stimuli externi. In luna decembrie 2020, am interpretat
structura soarelui, considerand-o o structurã a spatiului vectorial. Structra
evidenta este uriasul camp magnetic. Considerand campul magnetic un circuit
vectorial închis, implicit, existã si un circuitul vectorial închis ortogonal
(circuitul electric). Circuitele cu fortele lor centripete se comprimã reciproc.
Circuitul vectorial (magnetic) înconjoarã si comprimã întregul
circuit vectorial ortogonal (electric) si formeazã nucleul structurii.
Circuitul vectorial, nucleul, comprimã din circuitul ortogonal (magnetic),
numai segmentul care trece prin el si formeazã axa magneticã.
Functionarea structurii.
Circuitele vectoriale paralele si polar deschise ale axei magnetice se respig si
polarizeazã spatiul vectorial sub formã de curbe, care închid circuite la ecuator.
Forta centripetã a circuitelor închise nu se deplaseazã spre centru, formeazã
si mentin un spectru al densitãtii de orientare a circuitelor, în crestere
exponentialã spre centru, pe nucleu. Densitatea de orientare este perceputã ca
presiune, care în realitate este forta ce comprimã reciproc orientarea
polaritãtilor din circuitul opus ortogonal. Aceste forte au fost considerate de
Isaac Newton, forte de atractie. Surpriza uriasã a fost pentru mine,
consecintele relevate de aceastã structurã, de simpla interpretare, ca fiind
spatiu vectorial. Marea densitate sau presiune din nucleu, exclude orice
oscilatie, dând culoarea neagrã nucleului si temperatura zero Kelvin.
<
>