Nucleul soarelui are temperatura zero absolut.
Structura soarelui cu temperatura nucleului 0 Kelvin, nu este o ipotezã!
Este demonstratã de fortele electromagnetice, cu electricitatea interpretatã
vectorial.
Unde existã circuit electric închis, existã ortogonal,
circuit magnetic închis.
Unde existã circuit magnetic închis, existã ortogonal,
circuit electric închis.
Electricitatea si magnetismul sistemului solar, produc forta electromagneticã
centripetã.
Forta centripetã are configuratie ortogonalã, asemeni unui “nãvod”.
Forta centripetã accelereazã (adunã) substanta spre centru,
asa cum navodul adunã pestele.
Spre centru, forta centripetã creste în intensitate si comprimã
substanta într-o sferã gazoasã.
Substanta comprimatã “se agitã ca pestele în nãvod”
si genereazã radiatii:
caldurã; luminã; oscilatii; oscilatoare (oscilatoarele se multiplicã!).
Oscilatoarele pot fi considerate structuri vii,
viul constând în oscilatiile circuitelor electrice si magnetice.
Configuratia fortei centripete ridicã presiunea pânã ce
oscilatiile substantei sunt “omorâte”,
descompuse în coponente electrice si magnetice si aliniate configuratiei
electromagnetice.
Cresterea presiunii comprimã configuratia fortei electromagnetice
într-un circuit electric (fir electric unic), în electroid si
ortogonal, în circuitul magnetic.
Deci, fortele electromagnetice nu se opresc pe un punct central si nici
pe axul circular din interiorul electroidului, ci pe toatã suprefata
electroidului!
Forta electromagnetica comprimã substanta convertitã partial
sau total în electroid.
Forta electromagnetica poate comprima propria electricitate în electroid,
microscopic si macroscopic.
Magnetismul nu are loc in interiorul electroidului (efectul Meissner)!
Electroidul reprezintã conversia energiei cinetice in energie potentialã.
Energia cineticã din sistemul solar este generatã de energia
potentialã a electroidului.
Iar electroidul, sub inaltã presiune si lipsit de oscilatii, are temperatura
zero absolut.
Forta electromagneticã centripetã a sistemului solar (energia
cineticã) este
un circuit inchis, cu sens unic, electroidul fiind „capacitate potentialã”
a circuitului.
Circulatia energiei in sistemul solar ajunge la echilibrul cinetic/potential.
Cresterea energiei cinetice prin multiplicarea substantei,
dezvoltã sistemul ridicând echilibrul la un alt nivel.
Substanta multiplicatã excesiv este eliminatã din cromosferã
ca “zgurã”, atomi de elemente, care vor forma în sistem,
planete si comete.
Evident, atomii elementelor, la iesirea din cromosferã, erau instabili,
radioactivi.
