Interactiunile
vectorilor genereazã materia
Interactiunile vectoriale constau în exercitarea proprietãtilor
vectorilor.
Exercitarea proprietãtilor vectorilor aduce in existentã materia
în douã stadii fundamentale, care compun universul:
Materie dinamicã si materie aparent staticã.
Materia dinamicã sunt oscilatoare vectoriale cu frecvente de
la zero la infinit.
Este stadiul materiei perceput prin organele de simt,
miscare, luminã, caldurã, mãrime, etc.
Materia staticã sunt “atomi singulari” cu diferite
dimensiuni cosmice.
Atomii singulari au structurã simplã,
formatã din douã circuite vectoriale închise ortogonal:
Un circuit central static (electroid),
comprimat de propriul circuit ortogonal dinamic (magnetic).
Circuitul magnetic, desi nu este static,
nu genereazã decat fortã centripetã - energie cineticã.
Electroidul static opune rezistentã fortei centripete,
constituind uriasa energie potentialã.
Materia este întunecatã datoritã conditiilor din structurã,
care descompun oscilatoarele microscopice (hidrogenul).
Cele douã stadii ale materiei sunt organizate de aceleasi forte vectoriale
centripete.
Forta centripetã comprimã materia “luminoasã”
(energia cineticã)
în materie “întunecatã” (energie potentialã).
Corpurile întunecate si-au comprimat toatã materia luminoasã.
Corpurile luminoase, mai tinere, mai au încã substantã
“nedigeratã”.
Forta vectorialã centripetã si materia comprimatã
îsi conservã reciproc orientarea vectorilor.
