Miscarea orbitalã, misterul universului.

Miscarea orbitalã, misterul universului.
Miscarea corpurilor în sistemele stelare si galactice sunt exclusiv orbitale.
Forma fundamentalã a existentei este materia, spune conceptia materialistã.
Pentru conceptia materialistã, cauza miscãrilor este forta gravitationalã.
Forta înseamnã energie, adicã miscarea materiei, spune definitia energiei.
Dar, ce miscã materia? Energia? Care energie?
Deci, energia miscã materia pentru a produce energie.
Aceastã definitie eronatã, a nãscut electronul, fotonul,si echivalenta E=mc.: Forma fundamentalã a existentei sunt proprietãtile vectoriale, cu polaritãti
pozitive si negative si fortele lor de atragere si respingere - spatiul vectorial.
Interactiunile proprietãtilor vectoriale sunt energie si genereazã structuri
vectoriale microscopice si macroscopice imponderabile (spatiu condensat).
Caracteristicile structurilor vectoriale produc efecte obiective, inexplicabile
pentru conceptia materialistã (atomi, forte). Spatiul vectorial produce toate
miscãrile corpurilor mici si mari din univers, prin propagarea la distante mari
sau mici, a energiei, a fortelor, a oscilatiilor. Aceastã realitate sunt interactiunile
proprietãtlor vectriale ale existentei. Cea mai complexã proprietate a existentei
este forta de atractie dintre polaritãtile vectoriale pozitive si negatie.
In circuitele închise, atractia scurtezã pur si simplu distanta spatialã, segmentul
vectorial devenind nul. Forta de atractie este variabilã cu unghiul legãturii, fiind
maximã doar în legatura coliniarã. Din acest motiv, în spatiul vectorial,
atractia propagã circuite deschise liniar. Propagarea coliniarã este prezentã pe
corpurile polarizate radial, electrostatic, simultan cu proprietatea vectorialã de
respingere, care lungeste segmentele vectoriale, generand potential electric radial.
Este potentialul care produce fulgerele si ctremurele terestre. Manifestarea
esentialã a fortei de atractie sunt circuiele închise ortogonal, proprietatea
vectoriala de ortogonalitate (electromagnetism). Ortogonalitatea este prototipul
structurilor vectoriale microscopice si macroscopice. In atmosfera terestrã
produce structurile numite cicloane, uragane. Ortogonalitatea este proprietatea
prin care structurile reproduc sisteme de structuri, cunoscutã fiind structura
soarelui, care a reprodus sistemul solar. Forta de atractie din circuitele
ortogonale solare, au scurtat lungimea circuitelor, mãrind intensitatea si au
generat forta vectorialã centripetã. Forta vectorialã centripetã în crestere spre
centru a comprimat exponential circuitul înconjuat ortogonal, devenit nucleu
electric. Fortele centripete ale nucleului electric, a comprimat circuitele
magnetice ortogonale, doar în axa magneticã. Fixate în axa magneticã, forta
de respingere dintre circuitele magnetice paralele închise si a celor
deschise polar, s-au extins în jurul nucleului sub forma petaloidã.
Forma petaloidã a sistemelor stelare si galactce, infirmã atractia universalã.
Functionarea circuitelor vectoriale închise ortogonal.
Forta vectorialã centripetã este tainica fortã electromagneticã a circuitelor
electrice si magnetice inchise ortogonal . Etimologic, electric si magnetic tine
de topica descoperirii fenomenelor. In spatiul vectorial, circuitele vectoriale
închise ortogonal sunt ideale, deoarece polaritãtile vectoriale pozitive si
negative nu vin din atomii elementelor, unde sunt numite "sarcini electrice
pozitive si negative". Forta centripetã, forta electromagneticã, genereazã în
spatiul vectorial, potentialul electric radial, "electrostatic". Forta electromagneticã
centripetã si potentialul electric radial sunt fortele sistemului solar. Forta
electromagneticã accelereazã planetele centripetal, scurtând segmentele
vectoriale. Forta electrostaticã accelereazã planetele radial, lungind segmentele
vectoriale. Forta electrostaticã, vântul solar, produce fenomenul si la nivel
microscopic, în coroana solarã. In coroanã, reactiile dintre particulele vântului
solar si particulele întoarse de forta centripetã sunt responsabile de cresterea
temperaturii, a energiei cinetice. Activitatea solarã a format circuite vectoriale
închise ortogonal, structuri cu forte centripete polarizate electrostatic, devenite
imponderabile - planetele. Planetele imponderabile ale sistemului solar, au fost
respinse pe orbite din activitatea solarã în miscare de rotatie, "când atractia
universalã dormea". Miscarea orbitalã a planetelor, oscileazã între fortele
sistemului solar. Spatiul vectorial compune elastic aceste forte, realizând
curbe orbitale. Forta de respingere dintre polarizãrile electrostatice, accelereazã
elastic planeta împotriva fortei centripete pânã la apogeu, forta centripetã
accelereazã elastic planeta împotriva fortei de respingere pânã la perigeu.
Spatiul vectorial se comprimã elastic si altenativ, la apogeu si perigeu.
Apropiati doi magneti si veti simti elasticitatea fortelor vectoriale spatiale.
Elasticitatea este conversia energiei cinetice în energie potentialã si invers.
Fortele spatiale miscã rotorul motorului electric si pemdulul crono.