Agresorii pãmântului.
Pentru fenomenele climatice devastatoare se fac responsabile conceptiile
materialistã si creationistã. In limitele acestor conceptii,
planeta pãmnât este
destinatã dezvoltãrii fiintelor umane - dezvoltare, dezvoltare,
dezvoltare.
Fiintele au extins asezãrile umane pânã în vârful
muntilor, defrisâmd pãdurile,
pentru materialul de comstructii si pentru spatiul de dezvoltare. In douã
secole dupã revolutia industrialã, "victoriile dezvoltãrii
civilizatiei", au înlocuit
suprafetele vegetale forestiere, cu suprafetele minerale ale
asezãrilor
umane si cele ale culturilor agricole. Au scos la suprafatã din
subteran
minerale, care au otrãvit atmosfera. Au demonstrat cã nu
pot întelege
structura si functionarea planetei pãmânt. Limitele acestor
conceptii, au
produs interpretãri catastrofale, precum atractia gravitationalã,
definitia
energiei si ca urnare, interpretarea energiei electrice, prin "miscarea
unor
sarcini electrice materiale". Fiintele umane inconstiente,
se mirã acum, de consecintele nefaste ale dezvoltãrii.
Au ignorat.
Cã, evolutia planetei pãmânt, este dependentã
de energia luminii soarelui.
Interactiunea luminii cu pãmântul, a format biosfera în
milioane de ani,
cu regnul vegetal, care a acoperit uscatul cu pãduri. Actiunea
luminii
aspra vegetalelor, a pãdurilor, transformã energie în
biostructuri
cu forme materiale (Lavoisier), frunze, ramuri, tulpinã si rãdãcinã.
Pãdurile degajã în atmosferã oxigen, fertlizeazã
solul, stabilizeazã clima,
absorbind energia luminii solare (fotosinteza). Actiunea luminii cu
suprafetele minerale, produce rezonanta atomilor cu frecventele luminii
si emit propriile frecvente, în mare parte termice. Prin urmare,
lumina nu
se reflectã, lumina devine energie termicã emisã
de atomi (Lavoisier).
Atomii se evaporã, multiplicând atomii expusi rezonantei,
accelereazã
circulatia apei si implicit, produce fenomenele atmosferice extreme. Cicloanele
sunt circuite vectoriale închiuse ortogonal, caracteristice activitãtii
stelelor.
Pe scurt.
Soarele lumineazã pãmântul, cu aceiasi energie.
Pãmântul a pierdut pãdurea, singura structurã
care
se hrãnea cu energia luminii si pãstra echilibrul climatic.
Inevitabil, odatã cu rezonanta mineralelor se va pierde si apa.