Energia, timpul si spatiul, Interpretarea fluenului: Oscilatorul călător, fotonul, induce percepția de lumină ce umple spațiul nesfârsit si timpul infinit. Nimic din acestea nu există in afara oscilației energiei!
Energia, timpul si spatiul, oscilează indisolubil si simultan! Oscilatia lor este unică, discretă si finită! Oscilatia lor, este existența! Inexistența, este lipsa oscilației! Aceasta interpretare este descrisă explicit de propagarea fotonului.
Rezultă că fluenul, este interfață între a fi si a nu fi, între ceva si nimic.
Structura vie a materiei, este o consecință a polarității oscilatoarelor, care urmează toate posibilitățile de asociere, de la gaze, lichide si cristale, până la structuri organuce mai mult sau mai puțin complexe. Organismul uman, este o succesiune de asocieri de oscilatoare, care formează o structură piramidală, având la bază frecvențe mari si consecutiv mai mici către vârf. Oscilațiile din vârful piramidei, au cele mai joase frcvențe si formează domeniul psihic. Ele ne dau constiința existenței, cu percepțiile de spațiu si timp - cunoasterea. Asociind simțuri, sentimente, acțiuni, sunt cele mai delicate oscilații, care scriu si citesc memoria. In starea de somn, acestea trec în inexistență, cu timpul si spațiul lor si revin în starea de veghe. Revenire parțială - activitate parțială (vis). Moartea organismului, este trecerea progresivă în inexistență a oscilațiilor, în ordinea inversă compunerii lor, respectiv de la vârf, către baza piramidei.

Să presupunem prin absurd, că toate oscilatoarele universului trec în inexistento, mai putin unul. Intregul univers, s-a restrâns la micimea unui simplu oscilator (atom de hidrogen). Energie, spatiu, timp, fenomene, toate marimile universului, sunt cuprinse acum în limitele acestui minuscul oscilator-univers. Analizăm astfel, cel mai simplu model de univers. Spatiul este o măsură a energiei, dar si energia este o perceptie discutabilă. Continutul oscilatiei energiei (fluidul energetic), nu este omogen, densitatea de orientare a polaritătii fiind variabilă si de aici forta (vezi desenul alăturat). Densitatea maximă o numim electricitate (albastru), densitatea medie o numim magnetism (rosu) si densitatea minimă o numim gravitatie (oranj). Acestea sunt forme de manifestare ale energiei, sau ale spatiului? Avem două interpretări pentru o singură realitate? Oscilatia energiei, este oscilatia spatiului (nu există energie fără spatiu si nici spatiu fără energie). Dacă energia este spatiu, forta energiei, este forta spatiului! Spatiul are densitate si polaritate? La altă scară, observăm fenomenele: Dilatare-contractare; presiune-depresiune; explozie-implozie; cald-rece; atragere-respingere. Poate fi variatia spatiului cauza acestor fenomene? A fenomenelor ce se constată în exploziile stelare, în "cilindrul motor", în procesul muscular, sau în dilatarea universului?
In acest minuscul univers (vezi desenul alăturat), fiecare oscilatie, este unică si irepetabilă, "se naste si moare ca o fiintă". Avem perpetuu oscilatia trecută, prezentă si viitoare. Această variatie continua în sens unic, aduce ideea de "istorie" in existenta oscilatiilor - ideea de timp. Dar existentă are numai oscilatia prezentă! (Existograma). Oscilatia trecută si viitoare sunt in inexistentă, sunt doar repere ce definesc notiunea de timp, ca observatie a schimbării. Deci, timpul nu are existentă! Constatăm că nu timpul "curge", ci oscilatiile se succed existential.
Timpul este deci, interpretarea variatiei oscilatiei, de către observator.
Timpul este mărimea numerică, abstractă, ce masoară variatia oscilatiei, prin comparatie cu o altă oscilatie, numită etalon.
Timp este si frecventa mica si frecventa mare. Timpul este sunet si culoare.
In oscilatorul analizat, spiritul (fluenul), manifestă proprietăti de particulă materială si prin multiplicare, compune universul real.

Memoria. Organele de simt, sunt parte intrinsecă a instinctelor (euglena viridis). Fotonul provoacă instinctul, selectând calea foton-oscilator (optică). Această cale este sistemul nervos. Sistemul a evoluat de la calea scurtă spre instinct, la calea prin ratiune, justitie, cultură, constiinta existentei - memorie. La noul născut, organele de simt provoacă direct instincte, memoria fiind "goală". Chipul mamei, vocea ei, încarcă memoria, formează cunoasterea si implicit constiinta existentei - "eul". Informatiile ce ajung la organele de simt, sunt oscilatii cu diferite frecvente (imagini, sunete, etc.). Dacă informatiile sunt oscilatii si memoria trebuie sa fie tot oscilatii! Materia în sine sunt oscilatoare si interactiunile oscilatiilor sunt fenomene fundamentale în structura materiei.
Presupunem deci, că memoria are o structură de oscilatoare, cu proprietatea de a copia spatial "urma" spectrului primit. Aceasta ar fi memorarea - scrierea. Cum se păstrează informatia memorată? La acest nivel, oscilatiile au energii foarte mici, aproape fără pierderi, bine delimitate si protejate. Cu toate acestea, poate interveni si amortizarea - uitarea. Memoria, sunt oscilatii prezente. Oscilatiile trecute sau viitoare, nu au existentă.
Când mai multe frecvente se combină, între efectele lor, apare fenomenul de rezonantă, ca formă de amplificare a oscilatiilor cu frecvente identice sau apropiate.
Rezonanta ar putea fi "cheia" selectării informatiei din memorie (amintirea) - citirea.
- Alo! Nae? ("Nae", rezonează cu numele său si cu "vocea Mariei" sora sa)
- Maria!
- Te-a sunat mama? ("sunat" si "mama", găseste sau nu rezonante)
Corpul nostru elimină reziduuri si toxine. Din cele memorate, "nu aruncăm nimic".
Bune sau rele, plăcute sau neplăcute, frumoase sau urâte, curate sau murdare, le păstrăm în "jurnalul vietii" (bagajul de cunostinte). Le "împrospătăm" prin rezonante si cu ele ne formăm sentimente, atitudini, aptitudini - cultura.
Este aceasta o interpretare simplistă, a unui domeniu încă în mister. Fotonii fiind jumătate din materia universului, nu pot lipsi din structura tesutului viu. Concret, fotonul aduce viul in structura materiei. Structura biologică oscilator-foton, este evidentă la animalele fotogene abisale, pentru că"avem ochi". Dacă în sistemul nervos circulă fotoni, frecvente, este plauzibilă comunicarea tip "orchestră", prin oscilatii (biofotoni care produc electricitate!) cu actiuni precise, similar hormonilor. Stim că organismul uman, în întregul lui, este rezultatul unui proces continuu de evolutie si adaptare. Acest proces poate fi întrerupt (speciile dispar). Dar va incepe iar, cu microbii, euglena, cu multă vegetatie, pe altă planetă…

Motorul vârtejului.
Dacă în antichitate se punea întrebarea cum se deplasa săgeata în aer, acum nedumerirea care încă mai există, este cum se propagă lumina - unda? Asa cum arată fluenul, "suportul" lui Maxwell, eterul negat de Einsten, este gravitația! Există convingerea, că etrul conține detaliile profunde ale structurii materiei: minimum de materie, de energie, de spațiu, etc. Fluenul se deosebeste de eter, prin definiție: Fluen este câmpul care mijloceste interacțiunea între două corpuri. Interacțiunile fiind forțe concrete, deducem că si proprietățile fluenului sunt concrete: Forță, polaritate, orientare în direcție si sens. Dacă apropiem doi magneți, interacțiunea acestora face fluenul "palpabil". Componenta fluenului, este o imagine de vector (abstractă). Infimul vector, poate fi considerat minimum de materie, minimum de energie (de spațiu!) este vibrația acestui vector, alternanța fiind măsura minimă de timp. Cu proprietățile lui, vectorul formează oscilatoare, particule care compun elementele. Desigur, se pot pune întrebări acestui vector: De unde vin proprietățile? Are si el o structură? etc. Aici lipsesc informațiile. (Vector => vibrația A<=>B = spațiu = energie = forță = polaritate, cum? Se pot substitui reciproc?) Acest vector este argumentul existentei si al perceptiei existentei. El nu este materie, nici energie, nici spatiu nici forța. Aceste concepte nu există discret, ele se determină reciproc si există doar împreună. Cum? Este inimaginabil!
Cu vectorul astfel acceptat, încep reinterpretările: Acest vector este unica forță a universului si din variația densității de orientare în direcție si sens, derivă cunoscutele forțe electrice, magnetice si gravitaționale (starea primară), iar din interacțiunile acestora, rezultă forțele de deviere (centrifugă, centripetă si accelerație), aceleasi în tot universul.
Instrumentele de cercetare si inteligența umană, fac vizibil rolul acestor forțe în aspectul universului. Nu atracția gravitațională condensează materia în vârtejuri (stele, galaxii)!
Electricitatea comprimă stelele pană la… "stoarcere"!
Miscarea inerțială a gazului orientează fluenul în sensul deplasării (g => E), se orientează si polaritățile gazului, polaritățile se atrag si de aici forțele care comprimă gazul si implicit accelerează rotația. Acesta este vârtejul antrenat de uriase forțe electrice, însoțite de uriase câmpuri magnetice care îi dau forma de disc - motorul vârtejului.

Intro masă activă de gaze, polaritătile se închid circular, cu o miscare de vârtej.
Vârtejul ordonează la rândul său polaritătile în câmp electromagnetic.
Câmpul electromagnetic, comprimă gazul, accelerează rotatia si amplifică fluxul de radiatii emise.
Fluxul de radiatii emise, interactionează cu câmpul electromagnetic, cresc radiatiile termice în zonă si frânează rotatia.
Viteza de rotatie a vârtejului, creste direct proportional cu intensitatea câmpului electromagnetic si invers proportional cu fluxul de radiatii emise.
Activitatea gazului, stabileste un echilibru între câmp si rotatie, prin fluxul de radiatii.
La activitate "înaltă", scade viteza de rotatie.
La activitate "joasă", creste viteza de rotatie.

Forma universului
Vectorul existentă. Interfata inexistentă /existentă, vector sau con, este imaginea conventională a existentei materiale minime, cu proprietătile fundamentale constatate - cu spatiu, cu fortă, cu timp, cu polaritate. Polaritate care va forma structuri materiale la rindul lor polare, nord-sud, plus-minus, acid-baze, inceput-sfârsit, masculin-feminin etc.
Eter. Eterul este multimea vectorilor existentă. Uniti doi câte doi antiparalel, formează un câmp neutru, discret si omogen, pe care îl numim spatiu vid. Proprietătile constatate de propagarea luminii, demonstrează coeziune - gravitatie.
Fluen. Fluenul este activitatea eterului, sunt ipostazele de orientare ale vectorilor, magnetism si electricitate, ipostaze instabile, care îsi gasesc o mare stabilitate formând oscilatoare. Oscilatoarele se unesc prin polaritătile electrice si magnetice (prin vectori) si formează corpuri de la atomi la galaxii - universul.
Universul. Proprietătile eterului, răspund la o întrebare fundamentală - limitele universului!
Dacă: definitia eterului este adevarată si proprietătile lui reale, atunci universul ar trebui să fie o sferă - sfera existentei înconjurată de inexistentă. Lumina nu se propagă la infinit! Aici, undele electromagnetice intră în inexistentă! Asa cum undele acustice nu pot exista în vid.
Ierarhia existentei

1 => 2 => 3 –   inghetarea

3 => 2 => 1 –   dezghetarea

Evolutia  1 => 2 => 3 – formează nebuloase galactice – materie intunecată.
Aceste trei stări energetice prin care trece fotonul, parcurse de la o extremă energetică la cealaltă si invers, exprimă perioada de oscilatie a universului, de zeci de miliarde de ani.
1) Foton. Proprietatea esentială este propagarea în spatiu, cu dimensiuni spatio-temporale, proprii spectrului electromagnetic. Polaritatea electrica apare si dispare cu fiecare alternantă, nu are o stabilitate vibratorie deci, nici proprietăti de masă si se confundă cu ipostaza magnetică. Putem spune ca fotonul este un oscilator magnetic – energie cinetică pură. “Temperatura purtat㔠se concentrează direct proporțional cu frecventa. Este explicatia uimitoarelor lui prprietăti: reflexie; refractie; inductie (comunicatii,  fotoelectricitate); asocieri si disocieri de structuri atomice (fotosinteza, laseri) etc.
2) Nucleon electromagnetic  Este un oscilator. Oscilează energia cinetică si potentială (căldura si frigul). Are polarităti, deci forte de atragere si respigere, realizând legături stabile.
3) Nucleon electric Este energie potentială pură; Are cea mai mica dimensiune posibilă; Are polaritătile total închise (inele supraconductoare); Este inert, nu are forte; Este o ipostază a  fluenului, alături de electricitate si magtnetism! Dacă fotonul conservă extrema căldurii, nucleonul electric conservă extrema frigului.
Evolutia  3 => 2 => 1 –  formează corpuri stelare si galaxii.  In nebuloasă creste energia cinetică, din gazul rece (3) se formează gazul cald (2), amestecul generează bule de gaze având ca membrane separatoare structuri ale gazului cald (2) care izolează si conservă gazul rece (3) prins in interior, constituind entităti noi -  protoelemente. Protoelementele în continuă fragmentare si instabilitate, formează elementele.

       Cum îngheată fotonul?

 Logic si legic, energia cinetică, trece în energie potentială. In conditiile date, inductia nu se mai produce, propagarea se opreste si fotonul devine oscilator stationar – Hidrogen. Amortizarea vibratiilor continua însă pâna la zero, la starea de nucleon electric rigid – Energie potentială rece (ZPE).

Fotonul ia succesiv, trei stări energetice:

1 Cinetică; 2 Cinetică-potentială; 3 Potentială.

(1 Magnetică; 2 Magneto-electrică;  3 Electrică)


Atom, atom, atom.
Democrit, aduce ideea de atom.
Dalton, din raportul în care se combină gazele, face proba existenței atomului.
J.J. Thomson, cu tubul Crookes, dar si cu ideea că electricitatea este o "substanță", consideră razele catodice, drept "substanța" electrității - electronii. Imaginează primul model de atom compus.
Rutherford, folosind atomi radioactivi, realizează celebrul experiment cu foița de aur si elaboreaza modelul atomic planetar. Un model simplu, care va deveni repede extrem de complex, cu fenomene de neânțeles: Nucleu; electricitate; magnetism; masă; energie; absorbție si emisie de fotoni; metamorfoza unor particule, toate laolaltă în micuțul atom.
Atomul fluenic este materie in starea de câmp. Are o singură particulă (formatiune fluenică) în trei stări energetice: oscilator staționar (nucleon electromagnetic), oscilator călător (foton) si oscilator blocat (nucleon electric). Când nucleonul electric se destinde, Ep (electrică) trece în porții de Ec (fotoni), devine nucleon electromagnetic, continuă si el sirul de fotoni (spectrul), apoi moleculele, etc. Rezonanța între frecvența unor fotoni si țesutul retinei (interfață), o numim lumină - reprezentarea imaginară a acțiunii fluenului. La fel percepem căldura, electricitatea, magnetismul si gravitația.

Ce este materia?
Vedeți în nucleonul electric ce văd si eu? Ceva dur si mic. Dar oricât de dur ar fi, este fluen, este vid! In nucleonul electric eu văd oprirea oscilației energiei, în extrema Ep, cu Ec zero absolut (0K), unde timpul nu are sens!!!
Repornind oscilația, energia trece în extrema Ec, timpul capătă sens, evoluția a început, transformările se succed până la o nouă blocare a oscilației (proces de miliarde de ani) Deci, oscilația energiei are ca dimensiuni timpul si spațiul (si invers!), cuprinse in spectrul energetic (electromagnetic).
Energia, Spațiul si Timpul, au existențe secvențiale, discontinuu, ca si lumina!!! Noi ființele, percepem materia prin senzații si rațiuni si particularizăm constatările.
Zicem că materia inseamnă stele, planete, lumină, viață, atomi, etc. Dar, toate sunt oscilatoare de fluen, structurate cu regulile matematicii.
Cum cu reguli simple de numărare se formează structuri numerice complexe (le vedeti acum pe display), asa oscilatoarele formează elementele, elementele formează cristale si molecule, celule, țesuturi, ființe inteligente care se întreabă: Ce este materia?

Cum se dezgheată… "fotonul": Atomul, membrana de nucleoni electromagnetici, conservă timp infinit "captura" de nucleoni electrici - nucleul. Magnetismul membranei, confinează ideal nucleul rece. Când membrana este penetrată de energie cinetică exterioară, cazul atomului foarte greu, un nucleon electric intră în vibratie. Destinderea începe cu cele mai penetrante radiatii si se încheie cu starea de echilibru - nucleon electromagnetic. A fost o explozie (s-a dezghetat). Este radioactvitate. Soarele "se topeste"! Energia nucleară. Superconductivitatea inelelor nucleonului electric, mă trimite cu gândul la experimentele lui Kamerlingh Onnes. Inelele, fluen ținut rigid de forțele electrice închise circular, au starea cinetică zero absolut, nu au forte de legătură (polarităti), deci nu au masă grea. Sunt energie potențială pură. Mă întreb, cum descrie această stare de energie, celebra relatie a lui Einstein    E = mc2? ia forma Ep = mc0? Adică Ep = m! Atunci, c2 reprezintă starea cinetică a energiei, a fluenului si E = Ep*Ec! Dar, Schrodinger arăta în 1926 că E = Ep + Ec! Vorbim acum de energia nucleonului electric. Energia potențială (inelele), nu-si adaugă energia cinetică, ci se destinde, se transformă cum spune Lavoisier, intră în oscilații generând fotoni. Cauza transformării este uriasa diferență, dintre strânsoarea electrică a fluenului in inele, ținut la 0K si libertatea de oscilație, atunci când stransorea este distrusă, dintre 0K si milioanele de K. Aceasta este energia nucleară. Observație, electricitatea emite spectrul de radiatii. Parametri nucleonului. Nucleonul electric este un oscilator "blocat" si are cea mai mică dimensiune. Intrând în oscilatii, nucleonul se dilată spontan, până la stadiul de nucleon electromagnetic stabil, secventă în care emite fotoni cu frecvente si energii consecutiv mai mici (cu parametri emitatorului). Rezultă: 1) Parametri de moment ai nucleonului, poat fi cititi direct pe spectrului electromagnetic; 2) Nucleonul electric si “fotonul electric”, sunt extremele energiei cinetice (m, se destinde intre extreme cu c2!!!); 3) “Secventa”, spulberă membrana atomului.