Creierul si reteaua de nervi

Creierul si reteaua de nervi
Organizmul animal
Creierul de animal cu organele sale de simt, puse în relatie prin reteaua
de nervi sunt structuri de interactiuni ale energiei cu proprietãti vectoriale,
create prin selectie naturalã, timp de milioane de ani. Aceste structuri
incorporeazã si sisteme functionale coordonate tot de creier (SNC),
formand un organizm animal. Fiecare organizm animal a fost si este unic,
prin existenta sa limitatã în timp, precum oscilatia unei unde vectoriale.
Si oscilatiile undelor vectoriale sunt unice, doar cã, atractia dintre polaritãtile
vectoriale (negative si pozitive) se reproduce în mod continuu cu viteza
luminii, fenomen numit propagare. In lipsa reproducerii, a proprietãtii
vectoriale de atractie, oscilatiile nu pot exista. In aceeasi situatie se aflau si
organizmele animale. Pãstrând proportiile, reproducerea organizmelor
animale, a evoluat din aceastã atractie vectorialã atât de simplã, la un mod
de atractie complexã. Comparativ cu reproducerea undelor, polaritãtile
vectorilor au evoluat, devenind "caracteristicile negative si pozitive" ale
animalelor, respectiv femele si masculi. Pentru oscilatiile vectoriale,
paritatea polaritãtilor este evidentã, nu si pentru echilibrul dinttre cele
douã populatii de animale, femele si masculi.
Echilibrul vine totusi, din raportul coexistentei celor douã populatii.
Asa cum polaritãtile vectorilor nu pot genera unde decât combinate,
nici caracteristicile animalelor nu se pot reproduce decât cumbinate.
Reteaua de nervi.
Reteaua de nervi sunt prelungiri ale structurii creierului, legãturi cu functiile
organizmului animal, prin circuite vectoriale (electricitate). Caracteriticile
circuitelor nervoase sunt flexibilitatea si fiabilitatea. Aceste calitãti speciale
sunt indeplinite de structuri organice sub formã de tuburi izolatoare, ghiduri
care asigurã integritatea circuitului vectorial. Circuitele vectoriale au directii
coliniare si pentru a deveni flexibile sunt segmentate de trecerea prin noduri
fixate în ghid, cu sau fãrã multiplicarea directiei. Circuitele vectoriale sunt
energie (nu materie), legãturi prin simple siruri de polaritãti vectoriale.
Circuitele vectoriale sunt proprietãtile vectoriale ale energiei, intrinsec
incognoscibile, vectorul ca o sãgeatã este doar simbolul proprietãtilor.: Proprietatile sunt cauze, organele de simt efecte si SNC sinteza.
Prin interactiunile lor, proprietãtile vectoriale transformã continuu energia
în forme numite "materia" universului. Dar si invers, transformã "materia"
în energie sub forme numite energie întunecatã si spatiu,
evident incognoscibile, demonstrativ, experimentul Michelson.
Simtul tactil.
Pielea este receptorul stimulilor externi si al altor cauze interne, transformate
în semnale propagate de circuitele vectoriale în creier. Calitatea de senzor
tactil a nervului, respectiv a circuitului vectorial, constã în legatura polaritãtilor
iesite din ultimul nod, cu polaritãtile din tesutul epitelial, având ca suport chiar
ultimul nod fixat în epiteliu. Din aceastã posturã, stimulii propagã în circuit, starea
legãturii cu epiteliul. Starea legãturii sunt exact simturile tactile propagate în circuit:
- presiunea, atingerea, atingerea intermitentã (prurit), propagã în circuit
variatia densitãtii legãturilor (intensitãtii), cu frecvente joase, senzatia de
prurit este generatã si de cauze structurale asociate caloric si sudoripar.
- temperatura, agitã structura pielii, rupe legãturi cu arc electric si propagã
în circuit variatia densitãtii legãturilor cu frecvente înalte.
Temperatura întregului organizm, reprezintã activitatea metabolicã,
în care reactiile chimice schimbã legãturi structurale cu arc electric.
Cresterea activitãtii metabolice (efortul), ridicã temperatura, proces
tradus de circuitele vectoriale sub formã de obosealã si local durere.