De la aminoaczi la constiintã

De la aminoaczi la constiintã
Existenta este energie cu proprietãti vectorile incocnoscibile intrisec, care
prin interactiunille lor cunscute ca legi si reguli fizice, formeazã structuri si
sisteme ierahice - holismul numit de noi materia universului. Energia nu este
materie, interactiunile proprietãtilor vectoriale care dau formã structurii energiei,
nu sunt accesibile organelor de simt. Prin urmare, forma structurii energiei,
devenitã accesibilã organelor de simt este numitã materie si consideratã
formã fundamentalã de existentã. Evolutia structurilor vectoriale continuã
ierarhic, de la forme infinit de mici, la forme infinit de mari. In acest spectru
se regaseste si sistemul biostructurilor vectoriale. La observatia lui
Louis Pasteur, cã organismele vii se nasc din organisme vii prin reproducere,
adãugãm observatia, cã si stelele se nasc din stele, prin reproducere.
Este de neconceput sã spunem ca organismele vii sunt exceptii privilegiate
ale existentei. Organismele vii nu pot fi decât interactiunile proprietãtilor
vectoriale ale energiei, precum toate celelalte structuri, la rândul lor
functionale (vii). Intr-adevar, "exceptia" este o secventã din evolutia
caracteristicã plenetelor si numitã climã, condtii în care interactiunile
proprietãtilor vectoriale ale enrgiei compun structuri organice. Structurile
organice dezvoltã un spectru ce contine sisteme cu evolutie ierarhicã,
incepând cu aminoacizi, organizme vegetale si animale pânã la fiinte cu
inteligentã si constiintã. Celula organicã are structura cu cea mai mare
stabilitate, selectatã dintre multiplele structuri vectoriale posibile.
Polaritãtile vectoriale ale celulei constituie memoria, codul, programul
legãturilor cu alte celule, pentru a forma structura organicã a unei specii,
care cu propriile polaritãti dezvoltã o plantã. Aceastã descriere vrea sã arate
cã programul, codul dezvoltãrii unui organizm biologic este distribuit în
secvente succesiv ierarhice. Polaritãtile vectoriale ale secventelor
pot fi reconfigurate prin selectie naturala, fenomen numit mutatie.
In secvente este distribuitã si memoria sistemul nervos la animale, pe
instincte, organe de locomotie si de simt, vorbire si constiinta de sine.
Constiinta
Sistemul nervos si generarea câmpului magnetic în corpurile cosmice,
nu pot fi interpretate de "sarcinile electrice", acestea fiind inventate.
Organizmul animal este o structurã a energiei, în care interactiunile
proprietãtilor vectoriale, legile fizicii si chimiei functioneazã sub condcerea
unui organ numit sistem nervos central, SNC. Constiinta este rzonanta
dintre oscilatiile vectoriale ale structurilor externe si cele din structura
memoriei, prin intermediul organelor de simt, cu rol de interfatã.
Interfata transformã informatiile stimulilor cu frecvente în principal optice
si acustice, în coduri verbale si imagini, care vor fi memorate. Legaturile
functionale ale memoriei cu organele de simt si cu sistemul muscular
sunt polaritãti vectoriale propagate prin ghiduri izolatoare numite nervi.
Prin circuitele vectoriale (nervi) memoria transmite comanda si primeste
rãspunsul actiunii. Actiunea este fenomenul piezoelectric demonstrat
experimental de Luigi Galvani. Exemplul unei structuri organice piezoelectrice
autonome interconectate prin circuite vectoriale este cordul. Ghidurile sunt
strcturi organice specifice, evoluate prin selectie, care asigurã flexibilitatea
si fiabilitatea circuitelor vectoriale. La ruperea sau deteriorarea ghidului,
circuitul polaritãtilor dispare iremediabil. SNC are structura capacitãtii de
memorare deschisã, nelimitatã. La noul nãscut, SNC are în memorie numai
reflexe ereditare, având terminalele în organele de simt si de locomotie, la
toate speciile de animale. La fiintele umane, SNC memoreazã continuu de la
nastere pânã la deces, informatii sub formã de coduri (limbaj), despre mediul
în care trãiesc, primite de la organele de simt. Nou nãsctul este inconstient,
are numai instincte si cand poate vorbi, memoreazã numele mamei, al sãu si
începe acumularea de cunostite. Astfel, devine fiintã inteligentã, cunscând
ce si cine este, cunscând relatiile cu familia, cu societatea, cu planeta si
universul în care trãieste. Constiinta este descoperirea "eului", a faptului cã
existã, gandeste, are propriul corp, pe care îl miscã dupã propria vointã,
asemeni celorlalti din jur. Aceastã descoperire este consecinta educatiei, a
acumulãrii informatiilor despre relatiile dintre oameni si ditre sine si oameni,
despre naturã. Educatia adaugã constiintei atitudinea lui despre ce este bine
si ce este rãu. La celelalte animale, constiinta este limitatã de lipsa structurii
limbajului. Limbajul genereazã civilizatie, culturã, constiinta.