Criogenie stelarã
O stea, soarele este o structurã functionalã a energiei
cu proprietãti vectoriale.
Proprietatea de ortogonalitate a format un circuit vectorial închis
numit electric,
înconjoarat ortogonal de un circuit vectorial numit magnetism -
un electromagnet.
Aceste circuite genereazã spectrul densitatii energiei solare.
Electromagnetul este format din:
1) Circuitul electric inchis, cu inensitatea I, adicã densitatea
maxim posibilã a vectorilor orientati în acelasi sens.
2) Tensiunea electricã U, magnetismul care inconjoarã si
comprimã
densitetea vectorilor din circuitul electric pânã la un maximum
posibil.
De asemenea, circuitul electric comprimã densitatea vectorilor
din axa
magneticã pânã la un maximum posibil. Astfel, circuitele
vectoriale inchise
ortogonal din centrul sferei solare, nucleul, are densitarea energiei
maximum
posibilã, lipsitã de radiatii si implicit temperatura zero
absolut. Caldura sunt
oscilatiile generate de miscarea atomilor si ruperea cu arc electric a
legãturilor
vectoriale interatomice (LED). Oscilatiile dintr-un corp sunt transmise
în toatã
structura sa, emise în spatiul înconjurãtor, sau transferate
corpurilor în
contact, asemeni apei în vasele comunicante, pânã la
echilibrare.
Temperaturile scãzute se obtin fie prin transferul oscilatiilor
într-un alt corp,
fie prin cresterea presiunii. Camerlingh Onnes a utilizat transferul oscilatiilor
probei în corpul gazelor lichefiate, obtinând starea de superconductivitate.
Astfel, polaritãtile vectoriale ale atomilor orientate în
acelasi sens, rãmân stabile
cât timp nu sunt reorientate de o cauzã externã. Soarele
construieste
supraconductorul sãu, cu ajutorul densitãtii energiei (a
presiunii), generatã
de circuitele vectoriale închise ortogonal, circuitul electric (vectorial)
devenind supraconductor. Circuitele vectoriale închise ortogonal
se extind
ecuatorial sub formã de elipse, datoritã fortelor de respingere
dintre circuitele
vectoriale deschise, iesite din poli mgnetici. Spectrul densitãtii
energiei
solare se extinde de la densitatea maximã a nucleului, pânã
la densitatea
minimã, nedefinitã a extremitãtii elipsei magnetice.
La aceastã limitã minima,
circuitele polare deschise se închid si reiau forta centripetã,
cu cresterea
continuã a densitãtii energiei în circuitele ortogonale,
pânã la maximum din
nucleul solar. Circuitele ortogonale polarizeazã vectorial substanta
si o
accelereazã centripetal (ca fortã electromagneticã),
formand sfera gazoasã
a soaretlui. In sfera gazuasã acceleratia substantei se transformã
în densitate.
Densitatea (presiunea) în conditii optime interactiunilor dintre
atomi,
genereazã o curbã ascendentã a radiatiilor termice
si optice - fotosfera.
Cresterea în continuarea a desitãtiii energiei în circuitele
ortogonale lichefiazã
substanta si polaritãtile atomilor fãrã oscilatii
se aliniazã circuitelor.
In aceste conditii, temperatura descrie o curbã descendentã.
Desitatea