Evolutia biosferei
Spatiul vectorial are o structurã proprie a energiei, spectrul
de frecvente.
Circuitele vectoriale închise ortogonal, au format spectre cu variatia
densitãtii
energiei - corpurile universului. Variatia energiei, spunea Planck, depinde
de
starea initialã (densitatea energiei din spatiului vecorial) si
de starea finalã
(densitatea energiei din electroid). Deci, în acest interval, densitatea
energiei la
rândul ei, compune si descompune spectre cu variatia densitãtii
energiei - substanta.
La nivelul densitãtii atmosferei unei stele sunt compuse circuite
ortogonale
microscopice si macroscopice (reproduceri). La nivelul densitãtilor
mari,
structurile microscopice, substantele cu radiatiile lor sunt descompuse
de
densitatea circuitelor electromagnetice, devenind energia electroidului.
Alte orientãri vectoriale sunt imposibile in electroid, inclusiv
cele magnetice.
Materia, substanta devine astfel energie in nucleele corpurilor cosmice.
Planetele cu spectrul energiei mai redus, dezvoltã în evolutia
lor secventa
numitã biosferã. Astronomic, biosfera este o secventã
efemerã din evolutia
planetei. Pentru societatea umanã, biosfera este eternã.
Biosfera este
compatibilã numai în limitele unui anumit nivel al densitãtii
din spectrul
energiei, pe care îl numim climã. La suprafata pãmântului,
nivelul spectrului
energiei a generat biosfera, prin interactiunile luminii cu apa si alte
substante,
formând regnul vegetal - plancton, plante verzi si pãduri
de arbori.
Cunoasterea acestor interactiuni este "otravitã de sarcinile
electrice".
In apã, organismele vegetale au format paraziti, deveniti apoi
organisme animale.
Evoluand, organismele animale au migrat pe uscat, formând regnul
animal.
Grupuri de animale carnivore se luptã între ele pentru teritoriile
de vanãtoare,
de unde vine si legea junglei. In lupta lor, animalele carnivore capãtã
însusiri
de viclenie si ptin evolutie, devin primate cu ceva inteligentã
si apoi fiinte umane.
Organizmul uman, folosind inteligenta pentru procuraea hranei, si-a adaptat
substantial structura si organele inutile s-au atrofiat. Fiintele inteligente
si în
general biosfera nu sunt o finalitate a interactiunilor energiei cu prprietati
vectoriale.
Dimpotrivã sunt stadiile infinitelor combiatii de interactiuni
ale proprietãtilor
vectoriale, la care contribuie acum, insãsi strcturile inteligente,
prin libertatea
de actiune (sentimente, ratiune, constiintã), evoluatã din
instincte. Fiintele
inteligente pot continua complexitatea combinatiilor, sau o pot opri,
prin
deciziile inteligente, adãugate proprietãtilor vectoriale.
Pe pãmânt, oamenii
foloseste inteligenta si legea junglei, realizând industrial mijloace
de transpot,
utilaje agricole si forestriere, inclusiv arme de atac si apãrare.
Cu aceste mijloace,
a extins teritoriile pe întreaga suprafatã locuibilã,
urmând în viitor chiar si
întisul oceanelor. Este în firea omului, sã-si doreascã
dacã se poate, o planetã
numai a lui. In consecintã, au distrus ireversibil echilibrul biosferei.
Demografia, organizarea pe natiuni si epuizarea resurselor de existentã,
determinã inevitabil recurgerea la legea junglei, la rãzboi.
