Curcubeul 
      Interpretare vectorialã
      Curcubeul este generat de interactiunea dintre douã forte electromagnetice 
      (vectoriale), 
      care se propagã cu viteza luminii: 
      
      Forta electromagneticã centripetã  gravitatia 
      (sandwich EM. DC). 
      Si spectrul electromagnetic emis de soare  lumina (sandwich 
      EM. AC). 
      Geometria interactiunii acestor forte depinde de lungimea de undã 
      din spectrul optic, 
      de unghiul de incidentã si de intensitstea fortei centripete. 
      Unghiul de incidentã stabileste durata interactiunii, 
      având ca efecte modificarea directiilor de propagare si a lungimilor 
      de undã.
      Oscilatiile cu propagare în acelasi sens cu forta centripetã, 
      
      primesc energie cineticã (frecventa creste).
      O oscilatie cu propagare în sens opus, în coliziune 
      cu forta EM centripetã, 
      produce presiune pe oscilatie, transformându-i partial energia cineticã 
      în energie potentialã
      (amortizare ca în centrul si la periferia soarelui).
      Amortizarea scade frecventa oscilatiei functie de fota centripetã, 
      care creste spre centru. 
      Forta centripetã produce necontenit aceste interactiuni, cu toate 
      undele electromagnetice.
      Dar, interactiunile nu sunt reflexii sau refractii, 
      sunt forte electromagnetice (ale energiei cu proprietãti vectoriale). 
      
      Curcubeul circular demonstreazã cã fenomenul nu este produs 
      în picãturile de apã, 
      acestea fiind ecranul care pune în evidentã dispersia 
      oscilatiilor.
      Forta centrifugã a oscilatiilor EM emise de soare se propagã 
      radial,
      asemeni si forta EM centripetã a pãmântului. 
      Incidenta acestor forte au toate unghiurile posibile, generând efecte 
      caracteristice.
      Curcubeul este doar unul din efectele optice dar, sunt si alte efecte, mai 
      mult sau mai putin optice:
      Cromatica de fond a cerului, începe cu rosul rãsãritului 
      de soare, 
      albastrul senin al amiezii si din nou rosul apusului de soare.
      La rãsãrit si apus, soarele însusi aratã un diametru 
      mai mare!
      Aceleasi interactiuni perturbã si directia fortei centripete, a potentialului 
      electric radial, 
      producând fulgere, trãznete si curentii gazului atmosferic.
      Toate aceste interactiuni genereazã clima si biosfera!
      Clima este esentialã pentru existenta fiintelor terestre si 
      are patru componente:
      Gazul atmosferic; forta EM centripetã; electricitatea atmosfericã 
      si lumina soarelui.
      Interactiunile acestor componente alcatuiesc clima planetei pãmânt.
      Gazul atmosferic este tinut pe suprafata planetei de forta centripetã.
      Forta centripetã polarizeazã electric substanta, generând 
      un potential radial
      Lumina interactioneazã cu forta centripetã si cu substanta, 
      generând local, caldurã si presiune.
      Aceste interactiuni se propagã în toatã atmosfera, sub 
      diferite forme: 
      Vant; cicloane; furtuni de nisip; etc,
      Potentialul electric radial având ca suport gazul atmosferic, 
      
      prin acesta produce fenomene caracteristice:
      fulgere, incendii, cutremure (în gaze subterane).
      Vegetatia înaltã, pãdurile, tineau în echilibru 
      fenomenele climatice, 
      acum defrisate de mâinile fiintelor inteligente...
