electrostatic, filmarea a surprins un
fenomen neasteptat.
Un obiect, o semisferã din folie de aluminium, era legat cu un
fir elestic de
sfera generatorului electrostatic, prin care era polarizat ca si sfera,
pentru a
fi respins si firul elastic era tinut întins de fortele de respingere.
Filmarea a surprins ruperea accidentalã a firului si respingerea
obiectului pe
directie radialã, cu vitezã mare. Fenomenul mi-a îndrepat
atentia spre
oscilatiile fortelor de atragere-respingere, în care viteza miscãrii
dute-vino a
obiectului, era deasemeni mare. Pentru a întelege fenomenul, comparãm
noutatea vitezei de miscare, cu cãderea unei parasute, care nu
ar micsora,
dimpotrivã, ar mãri viteza. Explicatia este una singurã,
nu se produce un
asemenea fenomen, decât în cazul în care deplasarea
se face simultan cu
spatiul, cu mediul respectiv. Deci, obiectele se pot misca simultan cu
spatiul,
cu mediul respectiv. Si aici, comparatia se poate face cu un obiect care
este
miscat în atmosferã, de un curent de aer, de vânt.
Asa sunt propulsate
corãbiile cu pânze si aeronavele. Doar cã, aeronavele
îsi genereazã singure
vântul din pupã, plutind pe vântul din prorã.
Prin urmare, obiectul din folie
de aluminium, a fost miscat de vântul vectorial produs de generatorul
electrostatic. In jurul sferei polarizate electrostatic, vântul
particulelor
respinse radial se simte rece, desi simultan, functie de polarizare, se
produce
si vântul particulelor atrase centripetal, asa cum aratã
experimentul.
Vântul vectorial sunt interactiuni ale proprietãtilor vectoriale,
cu spatiul
vectorial si cu formele materiele, vântul vectorial fiind energie,
fortã. Vântul
radial respinge, dilatã. Vântul centripetal atrage, comprimã.
Respingerea
îndepãrteazã obiectele, atragerea apropie obiectele.
La suprafata pãmântului,
corpurile traversate de vântul centripetal sunt o frânã,
generând forta centripetã
numitã greutate, "fortã gravitationalã".
Forta este demonstratã
de vântul solar, respingând radial particule, inclusiv planetele.
